[Mosh-Neagu]

Doamne, ai mila de noi, pacatosii, dar perspectiva imi pare mult prea trista. Poate doar rugaciunile noastre comune ar mai putea face ceva, dar nici atunci, daca ea nu doreste sa auda decat ceva anume, chiar daca e ratacire... Si nu stiu de ce dar cred ca orice incercare de a o schimba din drumul deja creionat mental, nu face decat s-o sperie si mai mult si s-o ambitioneze. Cu cat sarim mai multi cu "dovezi", cu atat nu mai vrea sa vada nici macar una. Eu raman in defensiva si-L rog pe bunul Dumnezeu sa se indure de ea si sa-i dea mintea de pe urma. Noi, oricare de aici nu suntem in masura sa oprim tavalugul in care e intrata. Cine crede ca e in stare, se inseala. In ciuda faptului ca se considera slaba, mie dimpotriva, mi se pare hotarata. E acea hotarare tragica a sinucigasului care se agata la nesfarsit de motivatiile pe care diavolul i le sopteste in ureche, indiferent ce i-ar spune ceilalti. Singura incercare pe care o mai fac, ramane doar sfatul de mai inainte: "Vino si vezi.", nadajduind ca in biserica, Dumnezeu va gasi o cale sa-i lumineze mintea. Daca i-a mai ramas un graunte de constiinta, ar trebui sa incerce. Macar o singura data, ca un "ramas bun" pentru cea care a fost pana astazi Biserica de care a apartinut.

Doamne, iarta-ne pe noi, ca nu suntem in stare de nimic bun pe lumea asta. E jalnic si tragic fiindca nici macar un sfat nu ajunge acolo unde ne dorim noi sa ajunga, desi pretindem ca il dam cu toata dragostea...