Citat:
În prealabil postat de Amaaa91
Este atat de greu de asteptat maxim 100 de ani sa vedem cum este in realitate dupa ce murim si sa ne vedem de treaba noastra si sa ne iubim toti unii pe altii. Iubirea intre noi e ceea ce doreste Dumnezeu , iar ce am vazut eu in viata mea si pana acum a fost in unele cazuri, nu generalizez o iubire doar din cuvinte, nimic mai mult.
|
Eu cred ca tocmai de aceasta iubire de care vorbesti este vorba. Situatia este atat de trista si de grava incat imi vine sa plang. E ca si cum mi-as vedea propria sora pregatindu-se se desprinda de mana Mantuitorului, alegand un alt... mantuitor. Si poate eu bravez. Daca plang sau nu, n-ai tu de unde sti, dar daca pleci, Mantuitorul va plange cu siguranta dupa tine. Ramai in turma Lui si du-ti Crucea ta. Roaga-L sa te lumineze. Tu acum deja nu mai apartii in intregime de Biserica noastra, desi asa crezi. Participand altor adunari, te-ai autoanatemizat. Consulta-te cu duhovnicul, ca o buna crestina, si-ai sa vezi. Sunt multi ortodocsi, in special monahi care plang indelung cand vad astfel de rupturi... Eu sunt pacatos si nevrednic si probabil ca nu te pot iubi indeajuns ca sa plang atat, iar lacrimile mele sa-L induplece pe Mantuitor sa-ti arate Calea cea dreapta. Desi mi-e mila de tine, nu pot sa spun decat: "Fie tie dupa credinta ta." Fara sa-ti dai seama, ai o sansa uriasa sa te desavarsesti si sa devii mai mult decat oricare dintre noi si mai mult poate decat un preot mirean: sa revii in sanul bisericii tale si sa-L aduci si pe prietenul tau. Cum iti va rasplati Dumnezeu, nici nu realizezi. Ce vei pierde daca vei pleca dupa el? Probabil abia dupa ce vei inchide ochii vei intelege si unde-i Mantuitorul, si cat a muncit vrajmasul ca sa te smulga din staulul Lui. Gandeste-te bine la asta.