Citat:
În prealabil postat de Amaaa91
Imi pare rau daca am suparat pe cineva, si daca sunt incapatanata. (3)Aveti credinta in Dumnezeu ca ma va calauzi.
|
Aceasta era ultima afirmatie care ma nedumerea.
Fara nici o umbra de ironie: cum vezi tu aceasta ca calauzire in afara bisericii ortodoxe?
Invatatura ortodoxa ne spune ca scopul vietii este mantuirea. Pentru acest scop avem exemple vii in sfintii bisericii, care se roaga neincetat pentru noi de dincolo (biserica este un intreg organic, nu o institutie pamanteasca, ea ii cuprinde si pe cei care au ajuns dincolo in slava dumnezeiasca). Sfintii au trasat calea, ne-au lasat o bogata invatatura referitoare cam la orice situatie din viata).
Ortodocsii pot fi slabi, pacatosi... dar taria lor este Hristos care-i uneste in biserica. Nu cuvintele, invataturi morale (oricat de rafinate), ci Harul Dumnezeiesc, revarsat in Biserica mai ales prin sfintele taine este cel care schimba omul, il transforma dupa chipul lui Hristos. Si aceasta se intampla pe masura pocaintei, smereniei si ascultarii fiecaruia. Nu fiecare ortodox in parte detine adevarul, ci Adevarul este cuprins intreg in biserica.
De aceea atunci cand un ortodox sustine ca doar ortodoxia este mantuitoare, aceasta nu inseamna ca are pretentii excesive, ca se crede mai bun decat altii, ca-i considera mai pacatosi pe altii sau mai stiu eu ce.
Doar exprima o realitate: ortodoxia este invatatura adevarata, neschimbata de milenii, calea dreapta spre mantuire.
Revenind la "calauzire": dincolo de datoriile crestinului, orice nelamurire se desluseste impreuna cu duhovnicul. Si in general, pentru orice actiune intreprinsa este bine sa se ceara sfatul si binecuvantarea dihovnicului.
(exemple despre ascultare, calauzire si urmarea lucrurilor facute fara binecuvantare exista relatari multe in traditia bisericii, dar nu mai caut acum sa postez pentru ca incep sa am impresia ca ce se cauta este cuvantul dulce auzului, nu cel adevarat)