View Single Post
  #272  
Vechi 16.03.2012, 02:28:10
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Un cuvant puternic, si totodata lamuritor. Dur si luminos.

Extras din "Viata si invatatura Sfantului Siluan Athonitul", scrise de ucenicul sau, Arhimandritul Sofronie - capitolul 10: Incercari duhovnicesti
Traducere pr. prof. dr. Ioan Ica, Editura Deisis, 2004


Dumnezeu nu e intotdeauna usor de suportat pentru om.
In rastimpurile, in general extrem de indelungate, in care harul il paraseste pe om, Dumnezeu poate sa-i apara ca un tiran neinduplecat.
Omul care, in ciuda eforturilor si ostenelilor sale impinse pana la extrem, se simte parasit de milostivirea dumnezeiasca, indura astfel de suferinte incat ar renunta, daca ar fi cu putinta, la orice forma de existenta.

Care e, asadar, natura acestor suferinte? Nu e usor de raspuns la aceasta intrebare.
(Iata aici, frate Cristian si sora Glykys, cum dezvolta Parintele specificul duhovnicesc al deznadejdii, despre care am afirmat anterior ca nu e in nici un caz tot una cu depresia si ca nu se intalneste nicidecum la orice muritor!)

Dupa ce L-a intalnit pe Dumnezeu,
dupa ce a cunoscut Viata in Lumina ce iradiaza din Fata Sa,
sufletul nu mai gaseste de acum inainte odihna sau multumire in nici o realitate a acestei lumi; nimic nu-l mai poate multumi si, in acelasi timp,
e inconjurat de toate, afara de Dumnezeu.
Raul, intunericul, lucrarea demonilor, toate cauta sa-l zdruncine; chinul adus de patimi
atinge uneori o intensitate extrema,
iar totul se petrece ca si cum Dumnezeu s-ar fi intors de la om
si n-ar mai da nici cea mai mica atentie la chemarile lui.

Ca o fiinta fara aparare, acesta se simte spanzurat deasupra unui adinc care-l inspaimanta;
Il cheama in ajutor pe Dumnezeu dar toate strigatele sale raman fara raspuns.

Sufletul stie ca s-a intors de la iubirea lui Dumnezeu; e chinuit de constiinta ticalosiei lui si cu toate acestea Il implora pe Dumnezeu sa se miluiasca de el. Dar in zadar...

Dumnezeu nu se infatiseaza sufletului decat pentru a-l invinui pentru necredinciosia lui
iar el e zdrobit sub povara acestor invinuiri. Recunoaste dreptatea judecatii dumnezeiesti, dar acest lucru nu-i micsoreaza suferintele.
Nu in inchipuire, ci aievea se cufunda in umbra mortii. Negasind acest Dumnezeu pe Care-L cheama ziua si noaptea, sufletul sufera intr-un mod insuportabil.
Reply With Quote