Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Iata ce cred eu:
Deznadejdea e, ca sa spun asa, rezervata crestinilor seriosi... Deocamdata o cunosc din auzite/citite, eu nereusind sa ajung la asa incercare nobila. Imi doresc insa, cu frica, sa o experimentez daca Domnul va Voi si sa o traversez cu ajutorul lui Dumnezeu.
Complicatiile pot fi insa similare: nebunia si moartea. Vesnica, din pacate...
|
Am citit de mai multe ori postarile acestea despre deznadejde, crezand ca ceva imi scapa, nu inteleg sau inteleg exact pe dos!
Din nefericire citesc cu groaza ca cineva doreste incercarea deznadejdii pentru ca, il citez:
"
Sa vedem insa cum e cand incadram deznadejdea in succesiunea de etape ale insusirii harului!"
De unde pana unde asa ceva?
Dupa cum a postat si Glykys, deznadejdea este un pacat mare, o rana de moarte adusa sufletului.
Pai cum ramane cu ceea ce a spus Iisus: "tine mintea in iad si NU DEZNADAJDUI"
Doamne fereste sa cazi in deznadejde.
Doamne fereste de asa ceva.
Cat despre etapele dobandirii Harului, se reduc la una: smerenia.