[glykys]

Eu l-am ascultat si mi-a adus multa bucurie.
Cred ca ar trebui sa il diseminezi pe topicuri mai rasfoite - spre exemplu, pe topicul Amei91?...

Observ ca filmul se intrerupe inainte de sfarisul poeziei recitate. O scriu aici, cum am gasit-o pe net:



Petre Strihan – Psalmul 353

Doamne,
Cei care vor din cer să te răstoarne
Ne-au rupt din oase şi ne-au smuls din carne
Ne-au pus obloane grele la fereastră
Să nu vedem zidirea Ta măiastră.

Flămânzi şi goi ne-au aruncat în hrube
Încovoiaţi de boală, roşi de bube
Şi zilnic scurmă în acest gunoi
Să vadă, câţi au mai rămas din noi.

Dar noi, din fund de iad şi de pe brânci
Ne aplecăm pe tainele adânci
Cu sufletul călcăm pe legi şi fire
Şi ne-mbătăm c-un strop de nemurire.

Iar când groparii vin în ţintirim
Noi din morminte le strigăm: “- Trăim”
Fiindcă aici nu ne hrănim cu pâine,
Ci cu nădejdea zilelor de mâine.

Şi-asupra lor apasă un blestem:
Ne au în mână şi, tot ei, de noi se tem.
Să tremure! Că noi cei din morminte,
Vom trece peste ei! Vom merge înainte!

*) Numărul 353 este numărul camerei (celulei) în care au fost cazaţi deţinuţii politici în prima zi, când s-au montat la ferestre obloanele de lemn care realizau semiîntunericul.