Odată, avva Matoes s-a dus de la Raito prin părțile magdolilor, împreună cu un frate. Episcopul locului l-a prins și l-a făcut preot. La masă, episcopul i-a spus: „Iartă-mă, avva, știu că nu-ți doreai acest lucru, dar am îndrăznit să-l fac, ca să fiu binecuvântat de tine“. Bătrânul i-a zis cu smerenie: „Sigur, nu-mi prea doream asta, dar cel mai mult mă întristează faptul că trebuie să mă despart de fratele care este cu mine. Nu pot face singur toate rugăciunile“. Episcopul îi zice: „Dacă știi că-i vrednic, eu îl hirotonesc“. Avva Matoes răspunde: „Nu știu dacă-i vrednic, știu doar că este mai bun decât mine“. L-a hirotonit și pe el. Dar amândoi au adormit întru Domnul fără să se fi apropiat de altar pentru împlinirea jertfei, căci bătrânul zicea: „Am încredere că Dumnezeu nu mă va judeca prea aspru fiindcă, deși preot, nu fac euharistia, dar hirotonia este pentru cei neprihăniți“. (Pateric, ediția Polirom, 2005)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|