Este vorba de faptul ca in orice incercare am fi, nu trebuie sa ne punem nadejdea in noi , ci in Dumnezeu.
Ati auzit? Domnul Dumnezeu nu vrea ca o biruinta vremelnica sa ne indeparteze de El, caci mandria biruitoruluieste de fapt cea mai grea infrangere.La intrebareaatat de des pusa "DE CE NU NE AJUTA DUMNEZEU?", unul dintre putinele raspunsuri adevarate este acesta:Pentru ca ne punem nadejdea in noi!"
De aceea au picat la examene studenti foarte bine pregatiti, de aceea mari sportivi sau facut de rusine, terminand cursa printre ultimii: si-au pus increderea. in propriile puteri. Si tot din acest motiv de multe ori crestinii nu primesc ceea ce cer in rugaciune
Bine facem cerandu-I ajutorul Lui Dumnezeu. Totusi sa nu neglijam un amanunt, si anume ac ori de cate ori suntem in grele incercari nu este de ajuns sa cerem ajutorul dumnezeiesc.Trebuie sa lepadam de la noi toata mandria, toate gandurile care ne zic:
Oricum te vei descurca si singur.
Oare ce inseaman aceasta,poate zice cineva, inseamna ca eu nu pot bea apa fara sa ma ajute Dumnezeu? O, dar nu numai apa, nici macar sa respiram nu am putea daca nu ne-ar ajuta Dumnezeu. Nimic nu rezista prin sine. Nici macar necredinciosii nu pot sa faca ceva fara ajutorul Lui Dumnezeu, chiar daca ei sustin ca toate le fac prin propria putere. Daca Dumnezeu nu ar vrea sa ii tina in viata intr-o clipa ar pieri.
De altfel, Hristos a spus clar:"Fara Mine nu puteti face nimic!"{Ioan15,5}.Iar Sfintii Parinti adunati la Sinodul de la CATARGINA au intarit:"Cine crede ca poate face ceva bun fara ajutorul Lui Dumnezeu ,sa fie anatema!"
SA ne oprim putin asupra mandriei, asupra acestei patimi prin care omul se crede mai mare decat este,asupra acestei patim care-l face pe om sa se simta atotputernic.Oamenilor mandri pana si unele dintre lucrurile bune pe care vor sa le faca le sunt prilej de poticnire, pentru ca binele pe care il fac le sporeste mandria.
Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii mandrii sunt biruiti de deznadejde, au sentimentul ca toate le stau impotriva. ei sunt orbiti de mandrie si nu inteleg de ce nu sunt ajutati mai mult de Dumnezeu.Nu inteleg ca Dumnezeu ii ajuta uneori tocmai stand impotriva dorintelor lor care par bune dar de fapt ADApa MANDRIA.
Fiecare dintre noi suferim de aceasta patima, mai mult sau mai putin. Mandria este prapastia care ne arunaca in iad, este sabia care taie legatura noastra cu Dumnezeu.
Este usor sa vorbim de aceasta patima ca si cum ne-ar fi straina cu aceeasi dispozitie cu care vorbim despre crima sau despre alte pacate care ne sunt straine.Dar toti suntem mandri si aratand cu degetul spre mandria altora, nu vom fi nici mai smeriti nici mai curati inaintea lui Dumnezeu.Totusi , pe cat de greu este sa ne dam seama ca suntem mandri, pe atat de usor ne este sa ne dam seama ca nu suntem smeriri.Si smerenia fiind opusul mandriei, este firesc sa ne dam seama ca daca nu suntem smeriti atunci suntem mandri, o a treia posibilitate nefiind cu putinta
FOARTE TRIST LUCRU ESTE SA NI SE PARA CA SUNTEM SMERITI
IN momentul cand am ajuns la concluzia ca suntem smeriti, ar trebui sa rugam un iconar sa ne picteze chipul si sa vorbim cu un scriitor sa ne scrie viata. NU-i asa?
Nu , bineinteles ca nu.In momentul cand am ajuns la concluzia ca suntem smeriti ar trebui sa ne intristam tare de tot.Ar trebui sa ne dam seama ca suntem inselati de duhul mandriei.Adica sfiinti Bisericii, oricat ereau de sporiti in viata duhovniceasca , isi vedeau numai pacatele , iar noi, care nu numai ca nu ne gandim sa mergem pe drumul lor, ci chiar traim in patimi ne imaginam ca suntem smeriti.
Mandria ucide sufletul, sugruma inima.Omul mandru nu mai poate sa-si iubeasca aproapele, nu se vede decat pe sine.Si nici macar pe Dumnezeu nu IL mai iubeste. Ci infierbantare pe care o simte chiar daca i se pare ca este dragoste, este inselare.
Omul mandru se vede pe sine nu numai smerit,ci si plin de celelalte virtuti, se considera mai sporit duhovniceste decat cei din jurul sau.Viata oamenilor mandri este o viata foarte trista. Singuratatea ii apasa , pentru ca nu gasesc semeni cu care sa vorbeasca.Ei vad in jurul lor numai obiecte insufletite.
Este oare pacatula mandriei fara leac? Nu, dar leacul acesta este cautt de foarte putini. De ce? Pentru ca omul mandru vrea sa dea sfaturi, vrea sa ii calauzeasca pe altii. si chiar daca se preocupa de propriul urcus spiritual,AVAND LA TEMELIA NEVOINTELOR MANDRIA NU POATE URCA SPRE DUMNEZEU.OMUL MANDRU NU POATE FI MANTUIT
Patericul nu ne pune inainte o intamplare care arata foarte bine acest lucru:
UN CUVIOS PARINTE A GASIT UN COPIL PARASIT. L-A CRESCUT CU MULTA GRIJA, L-A POVATUIT PE CALEA ASCEZEI, L-A INVATAT SA SE ROAGE.SI CAND TANARUL A MURIT , PARINTELE S-A RUGAT SA I SE DESCOPERE UNDE SE SALASLUIESTE SUFLETUL ACESTUIA.DESI NADAJDUIA CA IL VA VEDEA IN CURTILE RAIULUI, BATRANUL L-A VAZUT IN CHINURILE IADULUI. DE CE?PENTRU CA DESI UCENICUL NU CUNOSCUSE PACATELE TRUPESTI, INIMA SA EREA PLINA DE MANDRIE.PARINTELE NU L-A INVATAT CE ESTE SMERENIA, SI DE ACEEA TOATE NEVOINTELE SALE NU IA-U AJUTAT CU NIMIC.
Asa sunt oamenii mandri: cauta sa fie mai presus de ceilalti, cauta sa faca nevointe exterioare, dar SUFLETUL LOR MIROASE URAT .Vrea omul mandru sa tina post? SE mandreste ca nu este ca cei care calca postul. Vrea sa faca milostenie? Se mandreste ca este mai sporit decat cei care nu fac milostenie. Face donatii pentru ctitorirea unei manastiri? SE umple de mandrie, de aerul de superioritate ca a facut ceva deosebit. si prin tot ceea ce face bun el nu respira deact multumire de sinesi mandrie ,uneori impletita cu o falsa smerenie.
Ar putea omul mandru sa se lipseasca de smerenie, cand toate cartile despre urcusul duhovnicesc vorbesc despre ea?Nu. Si cauta si el sa se smereasca, dar, fara sa isi dea seama, smerenia sa este artificiala. Este o smerenie care, chiar daca este insotita de lacrimi este falsa. De fapt paruta SMERENIE ESTE DE FAPT UNA DINTRE CULMILE MANDRIEI
SI OMUL CARE SE VEDE PE SINE SMERIT NICI NU SE GANDESTE CA SE POATE AFLA IN RATACIRE.
Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu sa fim biruiti de aceasta patima ucigatoare de suflet si sa ne ajute sa mergem pe calea pe care El Insusi a mers: calea smereniei
SI SA NE ADUCEM AMINTE CA SUNT SI LUCRURI CARE NOUA NE PAR BUNE DAR OCHIUL PATRUNZATOR A LUI DUMNEZEU STIE CA NE SUNT VATAMATOARE
SA NE REFERIM ACUM L-A MOMENTELE IN CARE NI SE PARE CA DUMNEZEU NE-A PARASIT, DESI EL ESTE LANGA NOI SI VEDE CUM RABDAM INCERCARILE PRIN CARE TRECEM VEDE DACA SUNTEM SAU NU VREDNICI DE CUNUNA.
ACESTA ESTE UN ALT CAZ IN CARE NI SE PARE CA UNEORI DUMNEEU NU NE AJUTA. DE FAT NE AJUTA TAINIC, SI VINA ESTE A NOASTRA CA NU NE DAM SEAMA DE AJUTORUL LUI.
ASA SFANTUL ANTONIE CEL MARE, TRECAND PRIN GRELE ISPITE DIN PARTEA DIAVOLILOR CARE LA-U CHINUIT FARA MILA, PRIMIND IN CELE DINE URMA USURARE, A INTREBAT:
"UNDE EREAI, DOAMNE, CAND MA LUPTAM?"SI DOMNUL I-A RASPUNS : "EREAM LANGA TINE , AJUTANDU-TE"
ACESTA ESTE RASPUNSUL PE CARE DUMNEZEU IL DA TUTUROR CRESTINILOR CARE REPETA PLINI DE AMARACIUNE , INTREBAREA PSALMISTULUI:PANA CAND DOAMNE MA VEI UITA PANA IN SFARSIT?PANA CAND VEI INTOARCE FATA TA DE LA MINE? PANA CAND VOI INGRAMADI GANDURI NEGRE IN SUFLETUL MEU, DURERE IN INIMA ZIUA SI NOAPTEA?"
"SUNT LANGA VOI, NE SPUNE DUMNEZEU. SUNT CU VOI SI VA DAU PUTERE SA REZISTATI, BIRUIND INCERCARILE PRIN CARE TRECETI.SUNT CU VOI SI VAD FIECARE PICATURA DE SUDOARE SI FIECARE LACRIMA. SI TOATE ISI VOR AVEA PLATA LOR."
DA CHIAR SI SFANTULUI ANTONIE I SE PAREA CA A FOST PARASIT DE DUMNEZEU.DAR NADEJDEA IN DOMNUL I-A DAT ARIPI, NADEJDEA IN DOMNUL L-A AJUTAT SA DEPASEASCA GREUTATILE SI SE AJUNGA IN CETELE SFINTILOR ALATURI DE CARE IL CINSTIM NOI CREDINCIOSII.
|