Citat:
În prealabil postat de _ruxa_
Situatia ta seamana oarecum cu a elevilor constiinciosi care invata, iau note mari, sunt indemnati de parinti sa invete in scoala, ca si cum scoala si numai scoala te ajuta sa "devii om". Dupa ce se trezesc salariati pe 10 milioane de lei vechi si vad ca niste fosti colegi mai boemi au ajuns mai bine financiar, se intreaba, unde au gresit? Ei au invatat si au luat scoala in serios. Asta e o mentalitate de dinainte de 1989, cand intr-adevar scoala si nota mare la absolvire iti asigurau o repartitie buna.
Am impresia ca tu crezi ca ceea ce ai scris despre tine (cuminte, nu mergi in discoteca, nu te machezi) sunt valorile care ti s-au imprimat de catre parinti ca te-ar face solvabila pentru casatorie, iar tu ai impresia ca ai facut tot ce trebuie ca sa te incadrezi, iar acum te intrebi de ce nu primesti rasplata.
|
Ai dreptate pana aici. Asa este daca alegi sa traiesti in contingent, aici si acum, daca vrei sa te integrezi in lumea de astazi. Cunosc destui oameni care s-au silit sa duca o viata cumpatata, sa fie onesti, muncitori, si care, dupa un hop mai mare sau chiar aflati la sfarsit de cariera,dezamagiti ca nu le sunt recunoscute meritele, spun: "la ce mi-a folosit sa fiu asa?!" Asta pentru ca, desi s-au angajat intr-o lupta de cursa lunga, doreau (si) sa placa oamenilor sau sa aiba niste satisfactii personale de pe urma muncii. Tot ce nu se aduna cu gandul la Hristos se risipeste, mai devreme sau mai tarziu, ca un balon de sapun. E chiar ispititor sa stii ca tu esti diferit de ceilalti, ca nu faci ce fac toti ceilalti, ca tu esti singurul muncitor / virtuos intr-un cerc cu multi parveniti si improvizati :). Dar daca nu stii pentru ce dai lupta aceasta, risti sa aduni cu multa truda fapte bune, pe care apoi sa le renegi, jinduind dupa o amarata de rasplata. E postura fiului cuminte din pilda fiului rispitor. El a strans acolo fapte bune si virtuti, dar nu stie nici de ce si pentru Cine le-a strans, nici cum sa se bucure de ele.
Dar eu sunt pentru constiinciozitate si implinirea datoriei si la scoala, si la serviciu, si in societate, cu rabdare si cu dragoste (cata este), de urmatul caii celei grele si stramte, pentru ca asa ne vrea Hristos. In plus, anii de studiu iti imbogatesc mintea, te fac mai greu manipulabil, te intaresc sufleteste si aduc lumina si bucurie celor din jur. Nu are a face ca altii "se ajung" in doi timpi si trei miscari, isi iau rasplata de aici.
Ce bine ca a inviat Hristos!