[podolski_2]

O multime de exemple in care dacii si romanii s-au facut Mucenici impreuna pentru Hristos. Va impiedicati de pietricelele din fata Muntelui (Hristos). Va e rusine de influenta romana, ok, considerati-va evrei. Prefer sa ma trag din tigani si sa recunosc dumnezeirea lui Hristos in cer si pe pamant, decat sa fiu evreu si sa ma impiedic din cauza neamului din care ma trag. Degeaba ma trag dintr-un neam viteaz, puternic si ales daca nu urmez Calea spre EL.
"Militez" pentru UNITATE ORTODOXA intru HRISTOS.

Iar mai jos o sa postez fragmente din vietile unor Sfinti:



Sfinţii martiri EPICTET şi ASTION din Halmyris
În vremea romanilor, teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră (Dobrogea de azi), era organizat ca o provincie, numită Scythia Minor (Sciţia Mică), în apropiere de braţul Sfântul Gheorghe al Dunării şi de actualul sat Dunavăţu de Jos (jud. Tulcea) se află ruinele unei fortăreţe romano-bizantine care se numea altădată Halmyris.
Actul martiric istoriseşte apoi întâlnirea dintre Epictet şi tânărul Astion. Acesta era singurul fiu al lui Alexandru, „om foarte bogat şi mai marele cetăţii”, şi al Marcelinei, „de neam vestit şi fiică a senatorului Iulian”.

SFANTUL MARTIR DASIUS
Ostaşul martir Dasius, despre care „actul său martiric” arată că ar fi pătimit în cetatea Durostorum (Ostrov Constanta), în ziua de 20 noiembrie 304. Aceşti istorici cred că el ar fi suferit martiriul la Axiopolis, iar mai târziu i-au fost aşezate moaştele, pentru o vreme, în Durostorum.
Era soldat în armata romană, tocmai în vremea persecuţiilor lui Diocleţian. Era pe atunci foarte răspândită sărbătoarea „saturnaliilor”, în cinstea zeului grec Cronos, numit de romani Saturn, zeul timpului. Cu acest prilej, se obişnuia să se aleagă un soldat, prin tragere la sorţi, ca „rege al saturnaliilor”, care era
îmbrăcat „într-o haină împărătească, după asemănarea lui Cronos însuşi”,având dreptul ca, timp de 30 de zile, să-şi permită orice fapte „nelegiuite şi ruşinoase”, precum şi felurite „plăceri diavoleşti”. După încheierea acestor zile, în ziua propriu-zisă a sărbătorii, se sfârşea
însă şi viaţa lui, căci el urma să fie adus jertfă lui Cronos şi ucis cu săbiile. S-a întâmplat ca săfie ales, prin tragere la sorţi, în vederea sărbătoririi lui Cronos, tocmai soldatul creştin Dasius.„Aprins de râvnă sfântă”, după cum mărturiseşte actul său martiric, şi-a dat seama că după
acele zile de petreceri deşarte şi trecătoare, „va fi aruncat în focul cel veşnic”, încât Dasius şia zis: „Este mai bine pentru mine să sufăr puţinele chinuri şi munci, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moştenesc viaţa cea veşnică, împreună cu toţi sfinţii”. Drept aceea, în ziua rânduită pentru începutul sărbătorii, Dasius le-a spus celorlalţi soldajţi că
este creştin şi că preferă să fie adus el însuşi ca jertfă lui Hristos. închis de îndată, a doua zi a fost adus în faţa comandantului său militar Bassus, spre a fi judecat. Neînfricatul Dasius a respins cu tărie toate încercările aceluia de a-l face să cinstească chipurile împăraţilor de atunci. El declara, între altele: „Sunt creştin şi nu slujesc împăratului pământesc, ci împăratului celui ceresc şi primesc darul Lui, trăiesc din harul Lui şi mă îmbogăţesc din negrăita Lui iubire de oameni” sau: „Eu mărturisesc că sunt creştin şi nu mă supun nimănui altuia decât unuia, curatului şi veşnicului Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, cel în trei nume şi feţe, dar de o singură fiinţă”.

SFANTUL IOAN CASIAN
Cei doi tineri dacoromani, Ioan şi Gherman, s-au aşezat într-o mănăstire lângă Betleem, nu departe de peştera în care s-a născut MântuitorulSiliţi de anumite tulburări ivite printre călugări, în jurul anului 400 cei doi prieteni,
Ioan şi Gherman, vin la Constantinopol, unde păstorea atunci, ca arhiepiscop,marele dascăl şi cuvântător, Sfântul Ioan Gură de Aur. Acesta l-a şi hirotonit pe Ioan Casian întru diacon, fapt pentru care mărturisea mai târziu că i se socoteşte „ucenic”.