Citat:
În prealabil postat de Annyta
De fapt problema mea ref la aceasta virtute este ca poti sa dai peste o persoana mai nesimtita care sa iti ceara sa te sacrifici pentru ea, profitand de tine.... In acest caz care ar fi virtutea? Doar nu trebuie sa fim prosti...
Iar daca ne "sacrificam" de buna voie... cred ca ar trebui dezvoltata putin ideea... este vorba de sacrificiu intr-o situatie limita sau in viata de zi cu zi? Sa nu cadem intr-o capcana...
|
Frumoase răspunsuri ai primit (mai ales de remarcat cel al lui Mihailc), dar oare ți-ai clarificat dilema?
Eu pot să-ți spun din experiență că am întâlnit astfel de oameni și am lăsat să se profite, cu bună știință din partea mea, în ideea că ceva, ceva poate totuși se va schimba în inima respectivilor. În unele cazuri a funcționat, în altele nu (acele cazuri în care se crede că te lași "profitat" din "prostie creștinească" - and they take it for granted!) . Lucrăm și noi cu materialul clientului, cum zicea cineva odată :)). De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Dacă omul alege cu bună știință să rămână captiv în închisoarea limitărilor sale existențiale, nu vom putea să-l schimbăm noi, oricâtă dragoste de aproapele am vrea să facem. Rămâne doar Mila lui Dumnezeu, și pentru unii, și pentru ceilalți. Doamne ajută!