Si El a atentionat, si ce sanctiuni a pus. “Invatatorule, ai auzit ca Pilat – erau unii care n-au vrut sa jertfeasca lui Pilat si n-au vrut sa jertfeasca acolo si i-a taiat si pe ei si au amestecat sangele lor cu jertfele -, “Credeti voi ca aceia au fost mai pacatosi decat voi? Dar va spun voua, ca de nu va veti pocai, toti veti pieri la fel!“. Sau cand turnul Siloamului s-a prabusit peste oameni: “Credeti ca aceia au fost mai pacatosi decat voi? Dar daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel“. Si erau prooroci, Ioan Botezatorul: “Iata, securea sta la radacina copacului, faceti fapte de pocainta“, “de nu va veti pocai, toti…” Vedeti, arata si roadele pocaintei, dar si sentintele care sunt infricosatoare. Nu mai vorbim de… vai voua, vai voua! La nivel de persoane, dar si de cetati. Vai, tie, Betsaido, vai tie, Horazine, vai tie Capernaum, vai, tie, Ierusalime... Plangerea si scrasnirea dintilor. Deci, iata, Mantuitorul, pe cat Se arata de minunat in a ne chema la El, pe atat ne arata si ce ne asteapta daca nu Il ascultam. Pacat = moarte; pocainta, indreptarea spre Dumnezeu = viata.

Pocainta asta inseamna intoarcere la nivel integral: minte, cuget, simtiri. Si in planul crestin pocainta inseamna cainta, recunoasterea pacatelor, marturisirea, ispasirea – adica stradaniile tale de a o rupe cu pacatul -, si dezlegarea. Deci legatura cu Biserica, cu preotii, botezul, Sfintele Taine, deci, iata in planul crestin importanta, nu toate terapiile astea: linisteste-te, stai cuminte, yoga, reiki si altele, la nivel de gand… Nu, nu nu! Altfel nu mai murea Hristos pe cruce. Numai Sangele lui Hristos sterge pacatul! Ti se iarta prin actul spovedaniei, dupa cainta si penitenta pe care o faci, dar stergerea lui propriu-zisa numai Sangele lui Dumnezeu o face! “Nimeni n-ajunge la Tatal decat prin Fiul”. Sunt lucruri serioase aici, nu putem trece peste ele. “De n-as fi grait cum nimeni altul n-a grait pacat n-ar avea. Cine Ma poate vadi de pacat?“. Buda, Mahomed, si cati or mai fi, astia n-au putut sa spuna lucrul acesta.

Si iata ce ne cere actul pocaintei in Legea cea Noua: sa lasi ale tale - ne pare greu, dar asta le-a cerut si la ucenici- cum gandesti, ce crezi, ce vezi, ce pipai, ce simti in mana, ceea ce auzi si mirosi, si sa te increzi in Cuvantul lui Dumnezeu mai mult decat in simturile tale, si in perceptia si cugetele tale. Primii Apostoli cand i-a luat [Domnul ca ucenici], s-au chinuit o noapte intreaga sa pescuiasca – noaptea, cand era momentul prielnic pentru pescuit. In zori, Mantuitorul le-a spus sa arunce mreaja. “Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit, dar dupa cuvantul Tau o sa facem“. Ce inseamna! Nu asa: “Adica ne inveti Tu pe noi, da’ ce esti Tu pescar, mai?“, “Unde mai? Pai n-am dat-o toata noaptea acolo?“. Auzi! Deci nu vii cu treburi de-astea. Dar dupa cuvantul Tau vom face. Si pentru ca au lasat, iata ca si Dumnezeu imediat a intervenit. Asta nu este o ascultare oarba in sensul ca sa nu gandesti, ci este o ascultare oarba in sensul ca: Doamne, toate le stii, toate le poti, in sensul acesta, al incredintarii; ca El a vrut mai intai sa ne incredinteze cine este El. Nimic nu ne-a pretins mai intai de a face El ceea ce ne-a cerut El noua. Si atunci in lumina acestui adevar, al jertfei Sale depline, al puterii Sale, noi venim. Pocainta noastra este in lumina invataturii lui Hristos: Pocaiti-va si credeti in Evanghelie. Iata cum sunt legate una de alta.