Din raspunsurile pe care ati binevoit sa mi le dati, am inteles ca o abordare teologica a medicinei, daca se poate spune asa, ar fi chiar foarte bine venita, , imbunatatind semnificativ relatia medic-pacient.
Si acum sa pun intrebari ceva mai la obiect:
1. Ne-am lamurit cam ce ar trebui sa faca un medic care trateaza un pacient credincios. Dar daca situatia e inversa? Daca pacientul nu are convingeri crestine, medicul ar trebui sa incerce, atat cat e in stare( ca doar nu e teolog) sa ii explice beneficiile rugaciunii, postului?
Intreb aceasta pentru ca sunt foarte multi pacienti care ajung la medic cu probleme grave, asteptand cumva ca acesta din urma sa faca efectiv minuni. Ma gandeam ca daca medicii ar inceta sa se mai considere Dumnezeu pe pamant sa-si accepte limitele si , mai mult, sa-l faca si pe pacient sa inteleaga, lucrurile ar merge mult mai bine.
Ce ziceti?
2. Aceasta e o intrebare ceva mai complicata as zice. In ultimii ani, s-a dezvoltat o noua stiinta numita NEUROTEOLOGIE, care cauta sa explice fenomenele ce se petrec la nivel cerebral in timpul rugaciunii. Experimentele s-au facut in principal pe adepti ai altor religii decat cea ortodoxa, dar, bineinteles, s-a generalizat: pe scurt, conform cercetarilor efectuate, la baza credintei sta un fenomen pur fiziologic( la finalul mesajului aveti un LINK pentru mai multe detalii).
Evident, astfel de "descoperiri" ar putea deruta oamenii, facandu-i sa creada ca, in fond, credinta e o iluzie. Cum ati combate astfel de teorii?
LINK
http://www.descopera.org/neuroteolog...iritualitatea/
Am cautat o versiune in romana a unui articol care sa fie cat de cat clar in privinta neuroteologiei.
Astept raspunsurile dumneavostra si va multumesc pentru cele oferite anterior, cat si pentru rabdarea de a-mi citi "romanul".
P.S. daca stie cineva o adresa de email al domnului Pavel Chirila sau o modalitate de a-l contact, as fi foarte recunoascatoare pentru informatie. Multumesc frumos!
P.P.S Intrebarile din primul mesaj raman deschise