Mâncarea zis “naturală şi vegetală” este specific de “hrană a dobitoacelor”, a tuturor animalelor, dar care are “avantajul” că este “neutră”, nici constructivă, nici distructivă. Omul trebuie să “Umanizeze” Mâncarea prin “FOCUL VIEŢII de SUS”, al CHIPULUI DIVIN al VIEŢII. Păcatul a “adăugat şi un “foc demonic - luciferic” distructiv, al “morţii”. Tot ce distruge are “sămânţa luciferică” şi tot ce DĂRUIEŞTE VIAŢĂ are SĂMÂNŢA DIVINĂ”.

Mâncarea noastră este între “moarte” şi VIAŢĂ. DESCOPERĂ această Taină şi vei Regăsi SĂNĂTATEA.

Ce este boala? Este efectul “păcatului”. Dar celui bolnav nu i se mai impută direct păcatul, că însăşi boala este o “Răstignire”, cu tinderea spre “înviere - tămăduirea”.

În boală trebuie să “treci” prin “răstignire-suferinţă”, dar cu Nădejdea nestrămutată a ÎNVIERII. Cine nu are această “Nădejde, este un “condamnat”...

A “Nădăjdui” este o “PORUNCĂ” a Lui dumnezeu, “care nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui ca să fie Viu”.

Nu te speria de “suferinţă”, dar caută alinarea şi chiar vindecarea ei. Pentru Creştini, CRUCEA este “Biruinţa suferinţei”, nu însăşi suferinţa.

*
Ca Medicină Isihastă, noi indicăm o dublă terapie, atât a Sufletului cât şi a trupului, ca integralitate. Păcatul la Om s-a produs prin “mâncarea din pomul morţii”. Aici noi vedem “rădăcina” bolii.

“Locul memoriilor păcatului” este în “trup” şi Sufletul este doar “rănit” de acestea. Sufletul “participă” la “memoriile păcatului trupesc”, dar “Firea de Suflet” este dincolo de acestea.

Biblic, DUMNEZEU face mai întâi “Trupul” şi apoi Creează Sufletul pe care îl “Suflă” după “măsurile Trupului”. Sufletul este Creat după “Memorialul-măsurile” Trupului. Anticii filosofi, consideră Spiritul -Sufletul ca “Informaţia” corpului, pe baza cărei se “formează Corpul. Biblic, este tocmai invers. “Trupul” este “Informaţionalul” Sufletului.

Marea importanţă a Trupului din Creştinism, trebuie cu insistentă evidenţiată.

Omul nu este UNIREA Spiritului cu Trupul, ci tocmai în orientarea cealaltă, a UNIRII Trupului cu Spiritul.

Atenţie la această distincţie, ca “sens de la “Trup” spre Spirit (nu de la Spirit spre Trup cum zic anticii).

Omul nu este “Spirit întrupat”, ci este “Trup În - Spiritualizat”.

La antici, Spiritul se face şi '“materie”, pe când Biblic, “materia” nu se face şi “Spirit”, ci “UNEŞTE “materia cu Spiritul” şi face un “COMUN neamestecat”, adică se “face Trup”.

Atenţie la accepţiunea Creştină a Trupului, care nu este “simpla materie”, ca la antici, ci este “UNIREA materiei cu Spiritul”.

Concepţia că Spiritul se poate “face o_manifestare materială” este tot aşa de greşită ca şi considerarea că “materia poate evolua şi deveni şi Spirit”.

Spiritul nu se face “manifestare materială”, ci “Participă” la “manifestarea materiei”. Şi de asemenea, “materia” nu devine Spirit, ci “Participă” la cele Spirituale.

În sensul Creştin, nu se pune problema “Spirit şi materie”, ci problema “'Suflet şi Corp”. Corpul este “întâlnirea” într-un “Comun” al Sufletului şi al materiei. Ca Antropologie Creştină, Fiinţa Omului este „SUPRAFORMĂ - Asemănarea” CHIPULUI Lui DUMNEZEU, este Formă Creată ca Suflet şi energii de Suflet ca materie şi UNIREA acestora într-un “Comun”, ca Trup.

Trupul-corpul nostru nu este simpla materie, ci un “Memorial de Comun Fiinţial propriu”.

Paradoxal, “Centrarea Fiinţialului” nostru nu este în Suflet, ci în Trup, care devine astfel “Templul Sacru” al Fiinţei. Şi păcatul a atins tocmai “SACRALITATEA” Trupului, care 1-a făcut “casa păcatului şi a morţii”. De aceea DOMNUL HRISTOS a ÎNVIAT cu TRUPUL şi L-a RIDICAT la Cer, că TRUPUL este UNITATEA SACRĂ a Fiinţialului Propriu.

Încă odată menţionăm, ca Trupul să nu se confunde cu simpla materie, ci să fie considerat “Comunul de Întâlnire” dintre Suflet şi materie. “HAINA de DUH”, ca “Trup înduhovnicit”, este tocmai această SACRALITATE” a Trupului - UNITĂŢII, ICONICUL Creştin.

A reface “Sacralitatea” Trupului, este “metoda” Medicinii noastre Isihaste. Şi Omul a stricat această Sacralitate prin “mâncarea păcătoasă”, deci prin “Mâncarea ne-păcătoasă” să se revină la Sacralitate.

Trupul fiind un “Comun” al Sufletului şi al materiei, deci trebuie o Mâncare Sufletească Sfântă şi o mâncare materială ne distructivă-sănătoasă. Să se treacă urgent la o “Mâncare Sufletească şi materială” Sănătoasă, este condiţia tratării bolilor.

Primul “desfrâu” al Omului nu este “sexul”, ci “desfrâul mâncării” şi din acesta devine şi cel al sexului. “Oprirea” desfrâului mâncării este condiţia opririi desfrâului sexului. Aici este insuficienţa medicinii psihanalizei, că inversează raportul dintre sex şi mâncare şi chiar uită de “libidoul de început” al mâncării.