[Paduraru]

În prealabil postat de ovidiu b.

Da a fost scos din cinul monahal, iar el s-a supus. Îţi dai seama ce durere poate fi pentru un monah să îi se ia acest drept de mai sluji - tocmai unui trăitor adevărat al credinţei, să trebuiască să renunţe la hainele monahale, să trebuiască să se îmbrace normal - la costum, să renunţe la barbă, să trebuiasă să se integreze în societate - el fiind un iubitor al muntelui - avea o chilie unde se retragea câte o săptămână şi se ruga. A fost mutat cu domiciliu forţat la Bucureşti şi urmărit de securitate până la vârsta de 80 de ani, persecutat şi bătut. Niciodată nu s-a împotrivit şi nu a fugit de securitate, nu s-a ascuns, deşi ar fi putut să facă acest lucru, având în vedere că era înainte văzător cu duhul, ar fi putut anticipa mişcările securiştilor ş astfel să nu fie prins - dar nu a folosit de acest mare dar pentru în interes personal, ci l-a dăruit oamenilor care îl căutau, spunându-le ce trebuie să facă ca să le fie fie bine. Iată un exemplu de adevărată smerenie.


Hai să te scot din ceaţă....el nu a renunţat ci a făcut ascultare. Hotărârea s-a luat de la nivel înalt şi atunci el s-a supus. Faptele lui vorbesc...iar nu ce spun alţii. Faptele lui râman şi vor rămâne până în veac.

Este foarte important să amintim aici că „Părintele Arsenie nu a voit să încalce decizia unui ierarh, în semn de adevărată ascultare călugărească, nemaislujind, ci doar participând la slujbe, ca şi cântăreţ de strană, rămânând încă duhovnic, fără a spovedi, ci doar în înţelesul de îndrumător spiritual, pentru generaţii de preoţi şi credincioşi, care i-au păstrat şi îi poartă o recunoştinţă aleasă“.



Şi mă rog ce ar fi trebuit să facă? Hai scoate-mă acum tu pe mine din ceaţă.

Dar te scot tot eu mai bine, decât să mai spui vreo tâmpenie. El nu s-a împotrivit hotărârii luate - ca să-ţi traduc - la prima palmă luată a întors şi cealălalt obraz. Însă de credinţă nu s-a lepădat, mărturie fiind pictura de la Biserica Drăgănescu, pictură realizată în decurs a 15 ani. Pictura de la Drăgănescu nu este o pictură normală, ci o adevărată predică, o predică realizată în 15 ani de muncă, o predică în taină. Această pictură este unicat şi îndrăznesc să afirm că este chiar greu egalat.

Părintele Arsenie Boca a fost închis, a fost şi la canal...dar ştii ce au spus la un moment dat conducătorii închisorii: "Trebuie să îl mutăm pe popa ăsta de aici că ne-a transformat închisoarea în mănăstire". Părintele s-a ataşat de deţinuţi, i-a învăţat cum se să se roage, iar ei se minunau de el. De Sfintele Paşti, când au început deţinuţii să cânte "Hristos a Înviat", gânedeai că se ridică zidurile închisorii.

Părintele într-o Duminica a lipsit din închisoare pentru a ţine slujba la mănăstirea Sâmbăta fiind singurul preot atunci acolo. Dar apoi a revenit în închisoare...nu se folosea de acest dar, ci doar pentru a sluji lui Dumnezeu şi nimic mai mult. Asta ar trebui noi să înţelegem şi nu altceva.

Sunt multe relatări pe care mulţi nu le înţeleg, pentru că par rupte dintr-un basm, dar ele sunt reale.

Subscriu, frate întru Hristos. S-a supus deciziei de a fi scos din cler. Nu s-a apucat să slujească în mod clandestin, să creeze schismă. Un preot mărturisea că s-a oferit să-l ajute să slujească Sfânta Liturghie undeva... (îi dă veşminte, antimis etc.) La care părintele Arsenie a replicat: Nu. Trebuie să fac ascultare! (vezi filmuleţele Omul lui Dumnezeu I-IV). Măi fraţilor, bine ar fi să nu înţepenim imediat în unele angoase după ce auzim păreri mai puţin bune ale unor mari duhovnici faţă de alţi duhovnici. Repet, nu toţi marii duhovnici au aceleaşi daruri; diavolul poate semăna ceva seminţe de dezbinare şi între marii duhovnici. Am evlavie faţă de părintele Arsenie Papacioc, faţă de părintele Ioanichie Bălan, faţă de părintele Adrian Făgeţeanu, dar şi faţă de părintele Arsenie Boca, faţă de părintele Ilarion Argatu, faţă de părintele Cleopa şi alţi mari duhovnici care s-au săvârşit sau care mai sunt printre noi. Poate n-am aşa mare evlavie faţă de părintele ierodiacon Visarion Iugulescu, părintele Inochentie de la Balta, părintele caterisit Iosif Trifa, dar nici nu recomand nimănui să se apuce de a-i înjosi pe forum, prin discuţii ocazionale (chiar cu un aşa-zis pretext de a nu cădea în înşelare - să nu fim chiar noi cei înşelaţi, cei care trimitem în ispită etc.). Ştim cu toţii învăţătura Sfântului Vasile cel Mare care ne îndeamnă să fim ca albinele şi să luăm ceea ce este bun. Nu-ţi convine părintele Arsenie, nu te duce la Prislop, nu citi nici cărţile cu învăţături ale cuvioşiei sale; ai astfel de cărţi - dă-le unui creştin care se poate folosi sufleteşte de ele. Mai ales, roagă-te bunului Dumnezeu, dacă eşti un bun creştin (knight = cavaler; cavaler e şi un grad masonic) (?!?!?!?) ca să-ţi lumineze calea; pentru asta e nevoie de multă smerenie din partea ta, înainte ca se te smerească Dumnezeu (pentru simplul fapt că judeci pe cineva care a avut o viaţă sfântă - judeci în urma unor bârfe).