Un mic fragment din pledoaria unui avocat al unui tanar de 18 ani condamnat la inchisoare pentru crima:
Cuvânt de încheiere
"Domnilor, însărcinarea pe care am primit-o este foarte ușoară. Acuzatul își
recunoaște vina, prin urmare e puțin de apărat la dânsul. Totuși, mă simt chemat să spun câteva cuvinte.
Inaintea mea și a judecătorilor văd pusă Crucea; se află aici, în sala în care acuzatul va fi condamnat. Imi pun, însă, întrebarea de ce nu
se găsește Sfânta Cruce și în școli, în fiecare sală de învățământ, oriunde se află și învață copiii.
De ce condamnatul vede crucea abia astăzi, aici, în sala de judecată, când este prea târziu?
Dacă i s-ar fi arătat încă de pe băncile școlii, daca i s-ar fi vorbit responsabil despre Cel rastignit pe ea si despre invatatura Lui, e putin probabail ca astăzi acest tânăr ar mai fi aici, în postura de criminal.
Domnilor, Dumneavoastră sunteți adevărații vinovați! Pe voi vă acuz! Prin
Dumneavoastră se seamănă în popor necredința. Condamnați-l pe clientul meu, căci aceasta este meseria Dumneavoastră. Eu însă vă acuz pe voi, căci aceasta este datoria mea!"
Extras din pledoaria avocatului unui tânăr de 18 ani acuzat de crimă în
1910.
|