O femeie din Târgu Jiu a venit cu taxi-ul, mașină plătită de unul dintre băieții ei, cu boli foarte multe în organism, printre care un diabet foarte ridicat, o infecție foarte mare la picior, o gangrenă deschisă, care în timp, în loc să se cicatrizeze, s-a făcut și mai mare din cauza diabetului, și avea dureri foarte mari care nu o lăsau să doarmă noaptea. A spus că de luni de zile nu mai dormise. Era disperată. A mers pe la toate mănăstirile din zona Târgu Jiului, a fost la slujbele Sfântului Maslu foarte des, atât la mănăstire cât și acasă, era spovedită și împărtășită. Și tot așa, ca în cazul celălalt, un părinte din Sfântul Munte i-a spus că la Aiud sunt Sfinți care fac minuni foarte mari și să meargă acolo neapărat pentru că va primi ajutor de la Dumnezeu. A venit la Aiud plângând cu disperare de durerile și de necazurile ei. I-am dat un litru de untdelemn din candela Maicii Domnului de la Sfinți și i-am spus să se dea în semnul Sfintei Cruci pe rană de 40 de ori. Asta a și făcut și la mai puțin de o săptămână m-a sunat și mi-a spus cu lacrimi în ochi că i-au încetat durerile. Nu o mai durea deloc, asta în condițiile în care lua medicamente de la cele naturiste și până la celelalte, fără niciun rezultat. Și în mai puțin de două săptămâni mi-a spus că a început să i se cicatrizeze rana.
Un părinte din Satu Mare a primit binecuvântare de la preasfințitul Iustinian de a aduce Sfinte Moaște de la Aiud la biserică și să le păstreze în Sfântul Altar. Și mi-a spus că până să aducă sfintele moaște în parohie erau întotdeauna neînțelegeri și tensiuni între credincioși. Dar de când au venit Sfintele Moaște s-a așternut o pace și o liniște peste tot. Un alt lucru extraordinar pe care l-a spus părintele a fost că au început să vină oameni care până atunci nu cercetau deloc biserica. Pur și simplu se vedea că erau parcă chemați și aduși în biserică de o forță nevăzută, de harul lui Dumnezeu și voiau să caute ceva în biserica respectivă. Și părintele, văzându-i așa porniți, le-a spus despre Sfinții de la Aiud la care s-au închinat cu multă evlavie și cu lacrimi în ochi. Și mai mult, părintele, având și ceva construcții de făcut, a început să primească donații datorită acestui har pe care îl au Sfinții și datorită liniștii pe care o primesc oamenii atunci când se închină la aceste Sfinte Moaște.
O fiică duhovnicească din Aiud, având mari probleme cu sarcina din cauza unei infecții urinare de care nu a scăpat cu niciun medicament, s-a închinat la Sfintele Moaște, a luat din untdelemnul Sfinților și înainte de naștere cu vreo patru luni de zile, după ce a repetat analizele, medicii i-au spus că nu mai are deloc acea infecție urinară.
Un călugăr român din obștea mănăstirii Sf. Sava din Ierusalim mi-a relatat o întâmplare minunată. Într-una din zile, starețul se ducea, după obicei, să se închine la sfintele moaște din osuarul mănăstirii, care cuprinde părticele dintr-o mulțime de sfinți mari, printre care si sfinte moaște de la Aiud, pe care părintele stareț le ținea cu multă evlavie. Și, în ziua aceea, când a intrat, o mireasmă puternică l-a învăluit deodată. Și a căutat la toate moaștele să vadă de unde vine mireasma și, spre surprinderea și bucuria lui, a văzut că mireasma venea de la sfinții de la Aiud.
A chemat toată obștea să se închine și mare i-a fost mirarea când a aflat că românii nu și-au canonizat martirii și zac aruncați în gropile Aiudului.
De aceea îndemn pe toți credincioșii să se închine și să îi cinstească pe acești mari martiri ai noștri, pentru că așa cum spune
Părintele Justin, numai rugăciunile lor ne mai pot scăpa neamul din căderea mondială de azi.
OFRANDE
Radu Gyr
Din luptele și-nfrângerile noastre
așternem trepte altor noi destine,
o scară de argint peste dezastre,
s-o urce pașii lumii care vine.
Din fiecare rană ce ne doare,
din orice răstignire mai adâncă,
am pus armuri pe piepturi viitoare
și-o spadă grea în mâini ce nu sunt încă.
Din mărăcini, din lacrimi și din cuie
vor crește mângâierile fraterne
pe care, mâine, alții le-or așterne
pe frunți ce-n urma noastră suie.
Iar dac-am plâns, din lacrima măiastră
răsare mângâierea de mătase
pe care mâine alții au s-o lase
pe alte frunți ce cresc din fruntea noastră.
Și când, sub noaptea smârcului și-a zloatei,
închidem luptă, lacrimă și rană,
din viermuirea noastră subterană
noi creștem pâine pentru foamea gloate
danionvasile.ro
http://minunicrestine.blogspot.ca/20...isorilor1.html