Astazi am invatat ca aproape tot ce are importanta/forta se face in si prin cuvant:

de pe la ora 09, din cauza unei conversatii... "sa-ti spun ce a patit o prietena..." am simtit ca mi s-a luat ceva... bineinteles, subiectul abordat depasea cu mult stirile de la ora 17, dar era de aceeasi maniera. Inca si acum, venindu-mi inca in minte franturi, simt pustiu, spaima, sentimentul ca lumea (in care locuiesc, deci asta apropiata mie, nu termen general) poate fi de nerecunoscut fata de cum o banuiesc.

Nu spun ca e bine sa traiesti in iluzii... dar, finalmente, cine are adevarul absolut.

oricum, statutul cuvantului ramane pentru mine invatatura de azi... din pacate practica.