[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Lipsa originalitatii ; sa judec ; NU din clipboard...

Mi-era dor de tine drăguţule, bine ai revenit. Era o tristeţe postarea fără contradicţie.
Ai revenit dar când ai de gând să-ţi revi?
După cum pisica din poza ta, deşi acum o mângâie pe răţuşcă în mod ecumenist, când se va face mare o va păpa dacă nu o va apăra stăpânul, aşa şi ideile tale dacă le-ai face mari adică dacă le-ai cugeta până la capăt ţi-ar arăta contradicţia între ele şi posibilitatea de a te păpa, fiindcă stai cu papa (numit aşa fiindcă papă fiind lupul cel gânditor, ce s-a instalat la locul lupoaicei cu Romulus şi Remus, deşi nu este roman, şi vrea să înghită lumea ca pe un imperiu roman al său) dacă nu te-ar apăra Stăpânul, îndepărtându-le de falsul tău vicar de stăpân.
Dar pentru asta trebuie să te supui Lui iar nu micilor pisici colecţionate din lumea duhurilor-idei.

Dragul meu originalitatea are următoarea definiţie:

ORIGINALITÁTE, (2) originalități, s. f. 1. Însușirea de a fi original (2, 3); spec. fel particular de a fi. 2. Faptă originală (3); ciudățenie, excentricitate, extravaganță. – Din fr. originalité.
Sursa: DEX '98

ORIGINALITÁTE s. 1. inedit, noutate. (~ unei teorii.) 2. v. personalitate. 3. v. extravaganță.
Sursa: Sinonime

Este o proprietate a mândriei. Noi vrem să fim chiar ai Originii (iar nu doar nişte bieţi originali ordinari, învechiţi în dorinţa mândră de a fi originali, cum şi lucifer a fost fără să fie, fiind de fapt doar o maimuţă a lui Dumnezeu) adică ascultători şi următori ai Credinţei lui Hristos numită şi Predanie sau Ortodoxie. El este Originea şi singurul cu advărat nou (restul Ecc 1:9 Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. ), Dumnezeu smerit şi al celor smeriţi.

Pentru ideea originalităţi şi de ce fug ca de drac de ea, ţi-am răspuns mai sus:

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

[b]ARHIMANDRITUL SOFRONIE
CUVIOSUL
SILUAN ATHONITUL

A judeca pe cineva înseamnă a considera că este în vreun fel. Noi aici însă nu judecăm oamenii ci păcatul care trebuie nu numai judecat cu discernământ şi osândit ci şi urât din toată inima. După cum spunea Fericitul Augustin, noi trebuie să urâm păcatul şi să iubim pe păcătoşi. Faptul că dăm exemple de oameni nu înseamnă că le vădim păcatele fiindcă exemplele date de noi sunt publice şi lăudate ca virtuţi. Noi doar arătăm greşeala în care au fost prinşi sărmanii eretici, cinstiţi şi cinstitori, pentru a ne feri de ea şi a înţelege cât de subtilă şi vătămătoare este medicina demonică chiar şi atunci când este lăudată şi pare a face bine trupului.

Vezi bine că aici suntem pe un forum ortodox pentru ortodocşi.

Sigur că tu nu eşti atâta catolic cât de ecumenist şi din ambele sensuri vrei unire fără adevăr ori sub papă ori sub papucul noii ordini mondiale, pace cu orice sacrificiu, inclusiv dacă omorâm adevărul este deviza ta. Şi asta pentru că ai fugit de zelotism care voia moarte pentru un adevăr fără de iubire.
Pentru noi ortodocşii însă Adevărul este plin de iubire şi fără El nu se poate iubire adevărată căci El este Hristos. De aceea, deşi iarăşi te voi exaspera cu citatele, fiindcă pentru mine şi ceilalţi ortodocşi sunt mici lumini din Marea Lumină a lumii Hristos îţi voi răspunde cu un cuvânt al Sfântului Nicodim Aghioritul, din Tâlcuirea Epistolelor Sfântului Apostol Pavel:

«Rom 12:18 Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii».

Bine a zis Apostolul aici: "de este cu putința", fiindcă de multe ori nu putem avea pace eu toți, atunci cînd pricina este pentru buna-cinstire de Dumnezeu si credința, sau pentru porunca lui Dumnezeu si pentru ajutorul celor ce sînt nedreptățiți. Deci zice: Tu, frate, fa ceea ce poți din partea ta, şi nu da nimănui pricina şi prilej de gâlcevi si de tulburări. Iar daca vei vedea ca bunacinstire de Dumnezeu se vatămă şi se războiește de cei potrivnici, sau ca porunca lui Dumnezeu este defăimata şi călcata învederat, stai si lupta-te vitejește pentru adevăr, vrăjmăşuind nu omul, ci păgânătatea şi răutatea lui! Iar de om sa-li fie mila şi sa porți grija de mântuirea lui! Astfel, lucrul acesta, ce pare a fi cu neputința, se poate face, daca din partea ta vei fi in pace cu oamenii si te vei lupta numai împotriva păgânătății si a nedreptății lor.


Noi vrem aici doar să arătăm că fie iei o patimă ajungi negreşit la erezie dacă vrei să ţi-o justifici că nu e păcat, fie iei o erezie şi atunci negreşit ajungi la o viaţă spurcată. Acest demers îl facem pentru a arăta mai clar lucrul foarte important de care nu ţin cont cei ce vor vindecare cu orice preţ, că fie iei o idee greşită în medicină ajungi la o boală fie de vrei să scapi cu orice preţ de boală ajungi la o falsă medicină eretică:

«Rom 1:28 Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. »
Din zicerea aceasta a Apostolului tragem încheierea ca dogmele rele şi păgânătatea şi necredința nasc viața rea si stricata, Caci, de vreme ce Elinii nu au cere at a cunoaște pe Dumnezeu şi a crede In El, din necunoștința si necredința aceasta au făcut cele necuvenite si au viețuit o viața plina de toate păcatele, De aceea a zis Fericitul Teodorit: . Păgânătatea s-a făcut temelie nelegiuirii.' Precum si dimpotrivă, viața cea rea şi stricată naşte dogme rele şi ~stricate si face pe oameni necredincioși şi ~necinstitori de Dumnezeu, Si aceasta iarăși se arata in cuvintele Apostolului însuși, când el a .zis către Timotei: ,,(... ) avînd conștiința buna, pe care unii, , , . - lepădând-o, s-au primejduit intru credința' (1 Timotei ,1:19); si iarăși: .Rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, pe care poftind-o, unii au rătăcit din credința' (1 Timotei 6: 10) . . Așadar, un rău la fel de mare sînt dogmele rele şi viața cea rea, si, de asemenea, viața rea şi dogmele cele rele, pentru ca una este născătoarea celeilalte şi cel ce o are pe una ajunge şi la cealaltă. Despre aceasta, prea-înțelepțește a zis Teologul Grigorie: "Mie întocmai rele îmi sînt viața rea si basmul străin (dogma mincinoasa); ori pe care o iei din amândouă, pe amândouă le câștigi." (n. aut.)


Desigur că mai rămâne a-ţi răspunde de ce citez şi nu vorbesc din inima şi mintea mea. Dragul meu dar tu de ce citezi din Ginghis Han iar nu din Sfinţii Părinţi? Nu cumva eşti atras mai mult de el care a avut putere politică, fiind influenţat de iubirea de politică a papei?
Pe lângă capcana ideii tale că anume nu ar fi în inima şi mintea mea cuvintele Ortodoxiei, pe care iată îţi mărturisesc că doresc a le iubi şi al gândi în toată vremea şi cu toată tăria mea căci sunt cuvintele lui Dumnezeu (spuse prin cei mai dragi oameni ai Lui) şi vreau să fie aşadar ale mele, ale inimii mele, ale minţii mele, ale cuvântului meu, să-ţi dau şi o altă explicaţie, aşa, pe gustul tău.

Ascultă deci:
Aici este o dezbatere publică unde nu participă doar cei ce sunt preocupaţi de Adevăr (ortodocşii) ci şi cei ce vin să ne iscodească:


Gal 2:4 Din cauza fraţilor mincinoşi, care veniseră, furişându-se, să iscodească libertatea noastră, pe care o avem în Hristos Iisus, ca să ne robească,
Gal 2:5 Cărora nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit la voi.


Acestora nu se cuvine a le deschide inimile şi mintea noastră prin discuţii deşarte, fără roade, după cum spune Sf. Teofilact al Bulgariei:


«Rom 16:17 Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. :18 Căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşală inimile celor fără de răutate.»
Frații mei, fugiți si depărtați-va - zice - de ereticii de acest fel si nu Ie stați împotrivă prin cuvinte! Caci, daca ar cugeta si ar grai aceste eresuri din neştiinţă si din rătăcirea mintii lor, ar trebui sa-i îndreptați; dar, de vreme ce păcătuiesc intru cunoștința, fugiți de dânşii.


Iar pentru a nu le fi judecători, arătându-ne gata să le dăm răspuns pentru nădejdea noastră, le dăm trimiteri la cărţi adevărate pentru a le citi, nepunând nădejdea în noi ci în sfinţii Bisericii, deci în Hristos, pentru a nu cârti ei că îi chemăm să ne urmeze nouă ca unor oameni ca şi ei ci ca să dorească să urmeze lui Dumnezeu şi oamenilor Lui. Dacă aşa de mult cârteşti cînd vezi ce spun sfinţii de mii de ori ai cârti dacă ţi-aş spune aceleaşi lucruri cu sărmanele mele cuvinte. Aşa aţi făcut nu de demult cu bietul Cătălin care atât de mult vă iubea că vă dorea din toată inima să ajungeţi la singurul liman Ortodoxia. Şi-a deschis inima lui caldă şi frumoasă şi v-aţi bătut joc de el. Dar dacă totuşi tu nu faci parte din ceata iscoditorilor şi m-aş bucura mult de aceasta, ci eşti sincer interesat de Adevăr aştept să-mi trimiţi adresa ta de email pe mesageria privată iar eu îţi voi da telefonul meu şi îmi voi deschide inima cu toată lărgimea înaintea ta. Am stat de vorbă ore în şir cu cei din Martorii lui Iehova, anglicani, budişti dar toţi interesaţi sincer de Ortodoxie iar nu având doar duh de curiozitate şi dorinţa de a-şi pierde vremea şi a lor şi a noastră. Eu am încercat să-ţi scriu pe forum din inimă şi ţie şi scoţianului şi lui topcat, şi lui heaven dar amândoi m-aţi refuzat şi nu a folosit nimănui. Şi ce este mai interesant că toţi susţineau că vor deschiderea inimii dar toţi îşi ascundeau şi adevăratul lor nume iar când le-am vorbit din inimă ori au dispărut ori au schimbat subiectul lăsându-l neterminat iar pe noi cu atâtea şi atâtea paranteze.