[Mihailc]

Cugetarea despre Hristos este ea însăși rugăciune.
Și o rugăciune care dezvoltă tema ioaneică a lui Hristos lumina lumii, spune așa: Hristoase Lumina cea adevărată care luminezi pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feței Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată.
Tot sinaxarul Bisericii strălucește de împărtășirea cu această lumină a zilei a opta, sfinții sunt ei înșiși mărturia vie că însemnarea cu chipul lui Hristos iconicizează lumea, dăruindu-i unitatea deplină fără anularea distincției persoanelor. Lux Christi alungă malignitatea latentă din penumbrele psihismului, precum a strălucit în iadul de mai de jos în Sâmbăta Mare eliberându-i pe cei de acolo de de bezna necomuniunii. Nu degeaba rugăciunea isihastă a Sfântului Grigorie Palama cere cu insistență smerită dar tenace, eliberarea de teroarea necunoscutului din adâncurile ființei: ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, luminează întunericul sufletului meu”, aprofundând intuiția acestei iluminări pe care o găsim deja în psalmi (Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu Ps 17:31).