va scriu cu durere deoarece am simtit-o pe pielea mea intr-un moment cand crede-am ca totul a revenit la normal,am crezut si cred in cuvantul iubire,am luptat asa cum am putut sa mentin o prietenie care ptr mine semnifica ceva ,dar in cel mai frumos monent cel care se "numea prieten si mai ales student la teologie a trdat tot",nu zic ca acesti baieti de la teologie sunt altfel dar consideram ca profesia pe care si-au ales-o ii va face sa fie mai realisti dar m-am inselat.
Vin si va intreb sa mai cred in cuvantul prietenie cand cel care il consideram prieten dupa ce ma condus pe mine la lucru se plimba cu alta de mana in oras?
Doar rugaciunea aprinsa cu lacimi catre Maicuta Sfanta ma mai poate salva sa-mi trimita pe cineva care sa ma merite asa cum sunt si sa-l merit fara sa existe intre noi contraziceri ,cu toate ca am fost ranita inca mai cred in acel sublim citat din Biblie de la Corinteni"dragostea si bunurile ei"-
|