În Europa, gazele de șist au căpătat o pronunțată coloratură politică. Dacă în SUA argumentul ”reducerii dependenței de petrolul importat” a fost un aspet colateral în procesul ascensiunii companiilor extractoare de gaze de șist, în UE argumentul ”reducerii dependenței energetice de Gazprom” a ieșit în prim-plan. Guvernul Poloniei a acordat licențe de exploatare pentru 96000 de sonde, fiind sedus de estimările companiei Exxon și a altor companii americane și britanice. În vara anului 2011, știrile despre începutul exploatării gazelor de șist au fost tratate în presa poloneză ca veritabile victorii în cadrul unui război de independență. Autoritățile de la Varșovia au fost atât de entuziasmate încât au introdus un regim fiscal preferențial pentru companiile care exploatau gaze de șist și deja se zvonea despre rezilierea contractului cu Gazprom și transformarea Poloniei într-o țară exportatoare de gaze naturale.

Entuziasmul a fost temperat de rezultatele exploatării comerciale: primii au cedat britanicii de la 3Legs Resources Pls, apoi compania BNK Petroleum a renunțat la exploatare, iar ultimii au cedat cei de la Exxon care nu au reușit să obțină măcar o singură sondă viabilă din punct de vedere comercial.Guvernul Poloniei s-a trezit într-o situație aberantă: exploatarea gazelor de șist a adus probleme ecologice, dar nu a adus independența energetică așteptată. ”Eșecul Exxon mărește influența Gazprom asupra Europei”, titrau editorialiștii de la Bloomberg. Desigur, Exxon a declarat că va continua cercetările, dar trebuie luat în calcul următorul aspect important: după teoriile ”geologilor oficiali” din SUA și Polonia, sondele deja forate trebuiau să fie extrem de productive și viabile din punct de vedere comercial, ele fiind alese pentru a deveni sonde-model. Conform acelorași teorii oficiale, Polonia este ”un rai al gazelor de șist” cu ”resurse exploatabile” de zece ori mai mari decât cele din România.
După cum se vede, chiar și în ”raiul gazelor de șist” din Europa, Exxon nu a reușit să facă măcar o sondă viabilă. Perspectivele pentru România pot fi deduse prin analogie. Istoria ne învață că politicienii de la București nu sunt dispuși să învețe din experiența (pozitivă sau negativă) a omologilor de la Varșovia. Este păcat că pentru obsesiile politicienilor vor plăti românii de rând. Printre zonele în care se intenționează exploatarea gazelor de șist se numără 2 Mai, Vama Veche, Babadag, Adamclisi etc. Ne rămâne speranța ca electoratul să-i memorizeze bine pe cei care vor fi responsabili pentru transformarea acestor locuri în niște zone irecuperabile din punct de vedere ecologic, fără a exista vreo justificare economică pentru asemenea sacrificii. Paranoia și obsesiile geopolitice sunt baze proaste pentru o guvernare rațională.