Iată acum şi pocăinţa poporului, luminat de povăţuitorii săi, reintorşi cu toţii din aspra invăţătură a robiei, care a fost in stare să schimbe, de la Dumnezeu, mersul lucrurilor.

Neemia 9:

1.In ziua de douăzeci şi patru a acestei luni s-au adunat toţi fiii lui Israil, imbrăcaţi in sac şi cu capetele presărate cu cenuşă, ca să postească.
2.Şi osebindu-se cei ce erau din neamul lui Israil de toţi cei de alt neam, au venit de şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor.
3.Şi, după ce s-au aşezat la locurile lor, li s-a citit din Cartea Legii Domnului Dumnezeului Lor un pătrar de zi, iar alt pătrar de zi şi-au mărturisit păcatele lor şi s-au inchinat Domnului Dumnezeului lor.

Atunci un cărturar inţelepţit de cele păţite şi bun cunoscător al legii care atarnă peste fărădelege, face lui Dumnezeu această minunată mărturisire a păcatelor părinteşti, inaintea poporului.

7. Doamne Dumnezeule, …
14.Tu le-ai arătat odihna Ta cea sfantă.
15.Tu le-ai dat din inălţimea Cerului paine cand au flămanzit şi le-ai scos apă din piatră cand au insetat.
16.Dar părinţii noştri s-au indărătnicit şi şi-au invartoşat cerbicia lor; n-au ascultat poruncile Tale, nici s-au supus, şi au uitat minunile ce ai făcut pentru ei.
17.Invartoşatu-şi-au cerbicia lor şi in răzvrătirea lor şi-au ales o căpetenie, ca să se intoarcă in robia lor; dar Tu fiind Dumnezeu, care iubeşti a ierta, zăbavnic la manie şi bogat in milă şi in indurări, nu i-ai părăsit,
18.Chiar cand şi-au facut un viţel turnat şi au zis: “Iată Dumnezeul tău, care te-a scos din Egipt”, şi s-au pornit cu hulire mare impotriva Ta,
19.In nemărginita Ta milostivire nu i-ai părăsit in pustiu şi stalpul de nor n-a contenit a-i călăuzi peste zi in calea lor, nici stalpul de foc de a le lumina noaptea drumul ce aveau de făcut.
20.Trimisu-le-ai Duhul Tău cel bun, ca să-i inţelepţească, n-ai lipsit gura lor de mana Ta, şi setea le-ai stampărat-o cu apă.
21.Vreme de patruzeci de ani i-ai hrănit in pustie şi nimic nu le-a lipsit, hainele lor nu s-au invechit, nici incălţămintele lor nu s-au rupt.
22. Datu-le-ai lor regate şi popoare…
23.Şi s-au făcut ei stăpani peste cetăţi tari şi peste pămantul roditor, peste case pline de toate bunătăţile, peste fantani săpate in piatră, vii, măslinişuri şi pomi roditori din belşug; şi au mancat şi s-au săturat şi s-au ingrăşat şi au trăit in desfătări prin bunătatea Ta.
24.Dar ei s-au ridicat şi s-au răzvrătit impotriva Ta; au aruncat legea Ta la spate; pe proorocii Tăi, care-i indemnau să se intoarcă la Tine i-au omorat, şi ţi-au adus hulire mare.
27.Atunci Tu i-ai dat in mainile vrăjmaşilor lor care i-au apăsat. Dar, in vremea necazului lor,
Au strigat către Tine şi Tu i-ai auzit din inălţimea cerurilor, şi in mila Ta cea mare le-ai trimis izbăvitor ca să-i izbăvească din mainile vrăjmaşilor lor.
28.Iar dacă s-au odihnit, iarăşi au inceput să facă rele inaintea Ta. Atunci Tu i-ai dat din nou in mana vrăjmaşilor lor, ca să-i stăpanească. Şi ei din nou au strigat către Tine, şi Tu i-ai auzit din inălţimea cerurilor şi, in mila Ta cea mare, i-ai izbăvit de multe ori.
29.I-ai povăţuit să se intoarcă la legea Ta, dar ei s-au indărătnicit şi n-au ascultat poruncile Tale şi au păcătuit impotriva poruncilor Tale, care dau viaţă celui ce le implineşte, şi şi-au indarjit spinarea lor şi cerbicia lor şi-au invartoşat-o, şi nu s-au supus.
30.Tu insă, aşteptand intoarcerea lor, i-ai ingăduit mulţi ani şi le-ai deşteptat luarea aminte. Prin Duhul Tău şi prin proorocii Tăi, dar ei nu şi-au plecat urechea. Atunci i-ai dat pe mana neamurilor străine.
31.Dar, in mila Ta cea mare, nu i-ai starpit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milos şi indurat.
32. Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, puternic şi infricoşat, cel ce ţii legămantul Tău şi faci milă, care nu socoteşti ca puţin lucru suferinţele ce am indurat noi, regii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi tot poporul Tău, din vremea regilor Asiriei, pană in ziua aceasta.
33. Tu eşti drept in toate cate ne-au ajuns, căci Tu ai fost credincios, dar noi am făcut rele.
34. Regii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri n-au păzit legea Ta, şi n-au luat aminte nici la poruncile Tale nici la indemnurile ce le-ai dat.
35.Ca au fost in regatul lor, in mijlocul binefacerilor Tale, intr-o ţară largă şi roditoare, pe care le-ai dat-o Tu, ei nu ţi-au slujit Ţie, nici nu s-au intors de la faptele lor cele urate.
36.Şi astăzi, iată, suntem robi şi Ţara ce Tu ai dat-o părinţilor noştri ca să se bucure de roadele, ei şi de bunătăţile ei,
37.Ea işi inmulţeşte astăzi roadele pentru regii, cărora ne-ai supus pentru păcatele noastre. Aceia domnesc peste trupurile noastre şi peste vitele noastre după bunul lor plac, şi noi ne aflăm in mare necaz.
38.Pentru toate acestea facem legămant, pe care noi inşine, cu iscălitură, şi căpeteniile, leviţii şi preoţii noştri, il intăresc cu pecetea.

Astfel fagăduiră, cu jurămant, să se poarte după legea lui Dumnezeu.
Nestatornicia firii omeneşti, cu trecerea de vreme, cu venirea pe lume a altor randuri de oameni, făcu să pălească, ba chiar să se şi stingă această lumină a suferinţei, aprinsă de urgiile istoriei. De aceea năpăstuirea vremilor se dezlănţuie cam in fiecare rand de oameni.