Dacă oamenii totuşi nu se intorc de la rele, nici după asprimea necazurilor, atunci vin peste intunecata lume necazuri mai presus de fire:

“Tăriile cerului vor fi zguduite; nu voi cutremura numai pămantul, ci şi cerul, zice Domnul!”

Căci:

“Moartea şi sangele, invrăjbirea şi sabia, zdrobirea şi bătaia, asupra celor nelegiuiţi s-au zidit toate acestea, şi pentru ei s-a făcut potopul”.

Sus in Cer, la carma nevăzută a lumii se randuieşte ce să fie jos pe pămant, cu toţi şi cu fiecare.Dar cele ce vin să se intample pe pămant tot de pe pămant işi iau plecarea; aşa că, in toate, oricand, şi de noi atarnă ce să ne vie de la dreapta judecată. Că aşa se ţine cumpăna intre sus şi jos.

Iar precum că de pe pămant se suie pricina păcatelor strigătoare la cer şi că din cer coboară răspunsul, avem mărturia ingerilor, trimişi la Lot in Sodoma, in chipul a doi oameni, căci sodomia locuitorilor striga la cer şi chinuia sufletul dreptului:

Facere 19:
Strigarea lor s-a suit inaintea Domnului şi Domnul ne-a trimis să-i pierdem. Atunci a ieşit Lot şi a grăit cu ginerii săi şi le-a zis: “Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta, că Va să piardă Domnul cetatea”. Ginerilor insă li s-a părut că Lot glumeşte.

Faptele lor nu-i lăsau să creadă, ci făceau să li se pară glumă şi aşa au pierit şi ginerii lui Lot, făcandu-se nevrednici de cuvantul lui Dumnezeu. Dar avem insăşi mărturia lui Dumnezeu, cea dată lui Noe inainte de potop:

“Sosit-a inaintea feţei Mele sfarşitul a tot omul, căci s-a umplut pămantul de nedreptăţile lor, şi iată, Eu ii voi pierde de pe pămant”.

Şi s-au deschis stăvilarele cerului şi a fost potopul. Iar pentru vremuri viitoare avem alte răspunsuri ale cerului atarnand peste faptele pămantului:

Apocalipsa 14:

Aci este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus. Şi am auzit un glas din cer, zicand. “Fericiţi cei morţi, cei ce de acum mor pentru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelele lor, căci faptele lor vin cu ei”. Şi am privit şi iată un nor alb, şi cel ce şedea pe nor era asemenea Fiului Omului, avand pe capul lui cunună de aur şi in mana Lui seceră ascuţită. Şi alt inger a ieşit din Templu şi a strigat cu glas mare celui ce şedea pe nor: pune secerea si seceră, căci a venit ceasul de secerat, fiindcă s-a copt secerişul pămantului.

Atunci cel ce şedea pe nori a aruncat pe pămant secerea lui şi pămantul a secerat. Apoi alt inger a ieşit din Altar, avand putere asupra focului, şi a strigat cu glas mare celui ce avea cosorul ascuţit, şi a grăit: pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pămantului, căci boabele ei s-au copt.
Atunci ingerul aruncă pe pămant cosorul lui şi culese via pămantului şi ciorchinii ii aruncă in teascul cel mare al maniei lui Dumnezeu. Şi teascul fu călcat afară din cetate şi a ieşit sange din teasc pană la zăbalele cailor, şi indepărtare de o mie şase sute de stadii.

Ferindu-ne de a indrăzni vreo talcuire. Un lucru e sigur, despre care nu mai incape nici o indoială, că fărădelegile duc omenirea intr-o istorie cu necazuri din ce in ce mai apocaliptice.