[ioanna]

fragmente extrase din interviurile publicate in editia online curentul.ro


dr. GABRIEL SAVA, expert tehnic geolog

Care ar fi factorii de risc?
În afară de scăderea nivelului hidrodinamic al apelor de adâncime medie – până la 250 de metri – ar fi contaminarea solului. Tot ce înseamnă ecosistem ar avea mari probleme; albinele ar fi primele afectate, apoi peştii, în zonă existând multe iazuri, apoi, nici nu vreau să mă gândesc!…Nici nu le putem cuantifica la această oră, pentru că nu cunoaştem exact substanţele ce vor fi folosite, şi concentraţiile acestora, pe care doar le bănuim a fi deosebit de puternice. Ele, categoric, produc nişte efecte. Se introduc în pământ, sunt apoi scoase, să nu mai vorbim de posibilele acidente de sondă, care de obicei sunt inevitabile şi nu pot fi controlate. Apoi este posibil ca o parte din gaz să intre în rezervele de apă care mai rămân şi se produce acel fenomen văzut la tv, că “ia foc apa”.

Pot apărea şi cutremure?
În Anglia, s-au oprit exploatările de acest tip, după ce au apărut cutremure de cinci grade într-o zonă ce nu avusese niciodată activitate seismică. S-a demonstrat că tocmai exploatarea fusese cauza seismelor. În România, după cum spun seismologii, suntem oricum în perioada de maximă probabilitate a producerii unui cutremur puternic. La prima vedere, o exploatare la trei kilometri adâncime n-ar produce mari efecte. Dar să ştiţi că natura este atât de perfectă încât pare doar imperfectă la prima vedere. Energia degajată în interiorul scoarţei prin aceste presurizări de fluide, se acumulează în reţeaua cristalină a mineralelor şi a rocilor. La un moment dat, acestă reţea este încărcată atât de puternic încât starea de echilibru nu mai poate fi păstrată şi energia se disipează. Să nu uităm că suntem în apropierea Vrâncioaiei!

Inainte de a se asocia unui seism major, această depresiune a Bârladului are o mare problemă cu coeziunea solului. Sunt şi multe alunecări de teren. După o ploaie, urmată de câteva seisme mici, de la exploatare, s-ar putea produce alunecări de teren locale. Nu sunt convins că firma care va încerca exploatarea acestor gaze din şist le-a luat în calcul. Înclin să cred că s-a luat în calcul doar profitul. Este pe undeva şi normal, pentru că legislaţia noastră permite acest lucru. Se va ajunge probabil şi la plecări masive din zonele afectate. Cei care înţeleg fenomenul, cu siguranţă nu vor accepta să locuiască într-un ecosistem distrus.

prof.univ.dr. NICOLAE ANASTASIU,
membru corespondent al Academiei Romane
membru al Sectiei Stiinte Geonomica

Tehnologiile de extracţie utilizate pot fi adaptate noilor cerinţe legate de impactul procesului asupra mediului natural şi, implicit, asupra oamenilor.

Paralel cu identificarea acestor formaţiuni şi evaluarea rezervelor în gaz de şist s-a pus la punct tehnologia de extracţie, s-au proiectat instalaţii de foraj adecvate (ex. un foraj orizontal, care să acopere dintr-o singură locaţie o suprafaţă de rocă gazeiferă cât mai mare), s-a gândit modul de izolare perfectă a găurii de sondă (prin care vor circula fluide) de formaţiunile geologice traversate (pânze freatice, nisipuri permeabile, roci fisurate), s-au construit pompe speciale de trimitere a apei spre talpa găurii de sondă etc. Extracţia gazului din formaţiunile casante, mai dure, situate, de regulă, la adâncimi de peste 2 000 – 3 000 m, se face prin foraje orizontale şi mecanismul de fracturare hidraulică. Fracturarea rocilor la acest nivel este necesară pentru a elibera gazul din ele. Ea se realizează prin introducerea sub presiune a unei coloane de apă amestecată cu nisip (99,5%) şi aditivi chimici (0,5%), spre capătul găurii de sondă, până în dreptul sectorului pe care dorim să-l fracturăm.

Care sunt consecinţele asupra mediului?
Din punctul de vedere al impactului asupra mediului înconjurător, acest proces generează sau poate genera vibraţii ale terenului, care pot fi inregistrate (sau nu) la suprafaţă în funcţie de adâncimea de forare şi de proprietăţile rocilor din zonele superioare. Sunt vibraţii ce se pot manifesta ca un microseism cu o forţă de 1,5-2 grade pe scara Richter şi pot fi înregistrate de un seismograf. Ele nu sunt simţite de om şi nu au nicio legătură cu macroseismele (cutremurele) generate de deplasarea blocurilor crustale şi nici nu pot induce astfel de seisme.

Cantităţile de apă utilizate în proces sunt mari (cca 1 000 – 5 000 m3/marş) şi de aceea se proiectează un bazin de retenţie a apei în apropierea locaţiei de forare, iar amestecul utilizat (apă+nisip+aditivi chimici) este reciclat. Sonda care execută forajul (cel de explorare şi, apoi, cel de exploatare) formează un sistem închis, perfect securizat faţă de eventualele pânze freatice întâlnite (de regulă, mult deasupra locului de fracturare hidraulică) şi faţă de rocile poroase sau fisurate, care sunt mai puţin stabile. Forajele de explorare, ca cele de exploatare, sunt permanent monitorizate, calitatea apei evaluată şi efectele vibraţiilor urmărite.

Deci, posibilitatea unui risc este exclusă sau aproape exclusă.
Nu există riscuri şi în niciun caz în momentul de faţă. Desigur, dacă nu se respectă normele impuse, clauzele contractuale cerute de legile ţării repective, dacă nu se anunţă eventualele avarii, atunci pot să apară riscuri locale. Acum însă problema este să finalizăm cercetările, prospecţiunile şi să aflăm dacă în zonele menţionate putem vorbi de gaze de şist în cantităţi exploatabile. Abia pe baza unor astfel de informaţii autorităţile compe­tente trebuie să ia o decizie. Orice discuţie despre rezerve, în acest moment, este hazardată.