[Mihailc]

Mulțumim Cristian! Mi-a plăcut în mod deosebit expresia ”hotar și punte de legătură între Postul Mare și Săptămâna Patimilor”.
Puține praznice se bucură de atâtea trimiteri imnografice ca Sâmbăta lui Lazăr. Poate credeți că exagerez, dar pomenirea începe încă de la Vecernia zilei de luni din Săptămâna Floriilor și mai găsim ecori chiar și în Săptămâna Patimilor.

”Umblând trupește, Iisuse, dincolo de Iordan ai zis celor ce erau cu tine: prietenul Lazăr a murit și s-a dat acum îngropării. pentru acesta mă bucur pentru voi, prietenii Mei, ca să cunoașteți” că toate le știu, Dumnezeu fiind neschimbat, măcar că Mă arăt om văzut. Să mergem dar să-l înviem pe el, ca să simtă moartea biruința lui și dărâmarea desăvârșită pe care o voi face lămurit, dând lumii mare milă”
”Asemănându-ne noi, credincioșii, Martei și Mariei, să trimitem la Domnul fapte dumnezeiești, ca pe niște solitori; ca, venind, să învieze mintea noastră, care zace cumplit moartă în mormântul lenevirii nesimțitoare, nicicum simțind frica lui Dumnezeu și neavând acum putere de viață, strigând: Vezi, Doamne, și precum de demult, Îndurate, ai sculat pe Lazăr, prietenul Tău, cu venirea Ta cea înfricoșătoare, așa ne înviază pe toți dându-ne nouă mare milă” (Triod, stihiri la Vecernia de miercuri seara)