Citat:
În prealabil postat de costel
Nu trebuie sa fim orbi. Sunt si parinti care nu merita sa se numeasca parinti. In aceste cazuri e clar ca nu se mai poate vorbi de ascultare. Sa nu sfatuim pe altii ca e nevoie de o supunere oarba doar pentru ca ne sunt parinti, e nevoie de discernamant. Parintii ar trebui sa stie un lucru - indiferent de sfaturile pe care le dau, nu trebuie sa-i transforme niciodata pe copii in robi.
|
Subscriu. Cinstirea parintilor este una din cele zece porunci. Fiecare om este dator sa-si pretuiasca, respecte, iubeasca, parintii care l-au crescut. Am intalnit insa si cazuri in care parintii se folosesc de aceasta porunca recurgand prin intermediul ei la santaj.
Daca un copil, de multe ori om in toata firea, are o alta parere, o alta viziune asupra unui lucru, parintii il acuza ca nu respecta aceasta porunca, daca lucrurile nu se intampla asa cum vor ei.
Ma intreb care este granita, de unde incep si parintii sa greseasca fata de copii folosindu-se de aceasta porunca?