Trei Batrani l-au vizitat o data pe avva Sisoe, dupa ce auzisera de el. Primul dintre ei i-a zis:
- Parinte, cum as putea fi izbavit de scrasnirea dintilor si de viermele cel neadormit ?
Avva Sisoe nu i-a dat nici un raspuns.
Cel de al doilea l-a intrebat:
- Parinte, cum as putea fi izbavit de scrasnirea dintilor si de viermele cel neadormit ?
Avva Sisoe nu i-a raspuns nici lui.
Al treilea a zis:
- Parinte, ce sa ma fac, caci ma cutremur la aducerea aminte de intunericul cel din afara, nu mai pot nici rasufla.
Atunci, Batranul le-a zis:
- Eu nu ma gandesc la nici unul din aceste lucruri, insa nadajduiesc ca Dumnezeu, milostiv cum este El, se va milostivi de mine.
Auzind acest raspuns, Batranii s-au suparat si s-au ridicat sa plece. Insa avva Sisoe, intrucat nu dorea ca ei sa plece cu suparare, le-a zis:
- Fratilor, voi sunteti binecuvantati. Cu adevarat va pizmuiesc, caci daca cugetele voastre sunt stapanite de astfel de ganduri, e cu neputinta pentru voi sa mai pacatuiti. Dar ce sa ma fac eu, inima impietrita ce sunt, caci nu mi s-a dat sa stiu nici daca exista vreo pedeapsa pentru oameni ? Din aceasta pricina pacatuiesc in fiecare ceas.
Cand Batranii au auzit aceste cuvinte ale lui avva Sisoe, s-au cait de gandurile lor de mai inainte si au zis:
- Tot asa cum am auzit, asa am vazut.
Avva Sisoe obisnuia sa spuna ca drumul care duce la smerenie este abstinenta, rugaciunea neincetata si lupta de a fi mai mic decat orice alt om.
El mai zicea ca Scriptura spune despre idoli: "Gura au si nu vor grai; ochi au si nu vor vedea; urechi au si nu vor auzi. Asa trebuie sa fie un calugar; dupa cum idolii sunt uraciunea, tot asa si el trebuie sa creada ca este uraciune.
|