”De vreme ce ai legat iadul, nemuritorule, și moartea ai omorât și lumea ai înviat, pentru aceasta cu stâlpări te-au lăudat pruncii, Hristoase, ca pe un biruitor, strigându-Ți astăzi: Osana, Fiul lui David! Că nu se vor mai junghia, a zis, pruncii pentru pruncul Mariei; ci pentru toți pruncii și bătrânii Tu însuți Te răstignești. Nu se va mai porni asupra noastră sabie, căci coasta Ta se va împunge cu sulița. Pentru acesta bucurându-ne, zicem: Binecuvântat ești, Cel ce vii să chemi pe Adam” (Icos la Duminica Stâlpărilor)
Corala psaltică Byzantion interpretând live fragmente din Catavasiile Floriilor:
http://www.youtube.com/watch?v=8pzyRgu4APM
Deși pare că nu interesează pe nimeni aceste detalii minunate ale timpului liturgic în interiorul căruia ne mișcăm acum, am postat totuși o icoană a praznicului care păstrează legătura teologică dintre Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor. În stânga putem observa, în fundal, silueta ușor estompată a Betaniei și mormântul gol al lui Lazăr figurat de crepătura din stânca de lângă martinela metopei, în mijloc copacul stâlpărilor (un releu iconologic infinit de bogat în înțelesuri kairotice) în centru și cetatea Ierusalimului în dreapta.