[andreicosmovici]

În prealabil postat de Demetrius

Lăudat fie Isus!Nu sunt de acord cu planificarea familială ”lunară”; (...) Într-un an sunt 12 ”planificări”?

Aţi sesizat un aspect important: in mod normal, nu poti vorbi de planificare, fiindca omul nu are aceasta putere. Are darul de a putea da viaţă, dar pe care-l poate "aplica" sau "regla" după harul momentului. Cum am conchis şi mai sus, atât în BOR cât şi în BC există o acceptare a unor motive grave, serioase, care pot duce la "reglarea" (a se citi: stabilirea de comun acord, între soţi, a) momentului în care, chiar dacă nu faci efectiv copilul, măcar încerci, având conştiinţa că acesta poate să vină.

În prealabil postat de Demetrius

Nu e predată de BRC (Dl. Demetrius se referă la metodele naturale de reglare a conceptiei).

Fără să am intenţia de a greşi, doresc să amintesc totuşi faptul că, în învăţătura BC, există un spaţiu foarte clar dedicat metodelor naturale de reglare a concepţiei. A se citi, într-o primă fază, enciclica Humanae Vitae, sau paragraful 2370 din Catehismul Bisericii Catolice.

În prealabil postat de Demetrius

1-Se intervine în actul fizic al legăturii conjugale prin conștiința detaliului de risc 0 al concepției care intervine fizic prin faptul că dacă n-ar fi atunci actul sexual nu s-ar desfășura.
2- Acest detaliu contrazice porunca lui Dumnezeu.

Într-adevăr, dacă o familie creştină ar urmări utilizarea metodelor naturale de reglare a concepţiei doar pentru a evita la nesfârşit o sarcină, atunci ea s-ar afla în contradicţie, prin acest comportament, cu porunca lui Dumnezeu. Dacă însă recurgerea la perioadele infertile ale ciclului se face pentru a trece doar de o perioadă mai dificilă, care necesită amânarea unei (noi) sarcini, atunci soţii au un comportament moral. Un act este bun, din punct de vedere moral, atunci când deopotrivă mijloacele utilizate şi scopul vizat sunt bune. În cazul nostru, mijlocul utilizat (recurgerea la perioadele infertile ale soţiei) este bun, deoarece presupune aşteptare reciprocă, respect, act conjugal complet, dar şi deschidere pentru viaţă, în cazul unui eşec al aplicării metodei naturale. Scopul utilizat este bun, atunci când recurgerea la metodele naturale de reglare a conceptiei este temporară, şi nu se uită de porunca lui Dumnezeu.

Plusul pe care metodele naturale îl aduc este că, datorită descoperii perioadelor de infertilitate a femeii, soţii îşi pot exprima iubirea şi prin relaţiile conjugale - lucru extrem de important pentru unirea şi bunul mers al familiei -, chiar dacă există motive obiective care să ceară amânarea venirii unei (noi) sarcini. Din păcate (după părerea mea), BOR nu acceptă această optică, deşi, prin practicarea abstinenţei complete, se urmăreşte acelaşi scop pe care-l urmăreşte şi abstinenţa periodică: amânarea unei sarcini. Unde este atunci diferenţa, în faţa poruncii lui Dumnezeu? În faptul că metodele naturale permit detectarea perioadelor de infertilitate? Acest lucru este o realitate lăsată de Dumnezeu, pe care omul a descoperit-o. Şi atunci, dacă lucrurile tot stau în acest fel, de ce să nu poată exista unire conjugală în această perioadă în care există motivul grav de amânare a sarcinii, atâta timp cât ştim că viaţa conjugală participă la echilibrul familiei?

În prealabil postat de Demetrius

3- Este permisă numai dacă situația e gravă și temporară? Interesant că este permisă dacă situația este temporară, lucru perfect aplicabil și abstinenței. Dacă situația ar fi definitivă atunci ”metoda” n-ar fi permisă?

Dacă situaţia este definitivă, fără să existe vreun motiv obiectiv, atunci da, metodele naturale nu ar fi permise şi morale.