[ioanna]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Tocmai, ca trebuie depasit momentul suferintei celei distrugatoare, trebuie sa ajungem sa zicem precum Iov: ‘Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvantat!’
Cu cei foloseste ei, sau oricarei alte persoane aflate in suferinta faptul ca isi plange singura de mila?
Nu avem decat doua variante: ori ne vaitam in continuare, ne plangem de mila si dam vina pe unul si pe altul pentru suferinta noastra, daca nu chiar pe Insusi Dumnezeu si viata devine astfel un iad inca de aici;
fie ne ridicam, ne scuturam de praf si mergem mai departe cerand Celui ce Insusi si-a purtat Crucea sa ne ajute si pe noi sa ne-o purtam pe-a noastra.

Durerea nu se depaseste la “comanda” , durerea se atenueaza treptat, pe masura ce vorbesti si o impartasesti altora, ca de aceea suntem crestini. In momentul in care ai impartasit-o, incepe "ridicarea". Suferinta este calea spre Iisus si odata cu apropierea, ea se atenueaza, iar lacrimile amare varsate se transforma in lacrimi duhovnicesti, caci Dumnezeu mangaie in chip nestiut pe cei zdrobiti cu inima.