de-aş avea răspuns la întrebările astea...
Unii pot fi luaţi în casă, alţii sunt mai dificili. Numai că să-i iei în casă înseamnă să fii dispus să-i adopţi. Măcar pentru o bună bucată de timp, necesar recuperării lor. Să le oferi statutul de membru al familiei. Nu ştiu câţi dintre noi pot face asta. Poate, dacă ai o cameră liberă, un pic de timp şi multă disponibilitate.

Înainte de asta trebuie, oricum, să înţelegi de ce au ajuns în stradă. Unii pur şi simplu nu vor să muncească; alţii nu pot, că nu-i duce mintea (pot fi infantili). Şi atunci, trebuie să le poarte crucea altcineva. Dar cine poate avea atât de multă milă, care să nu se epuizeze cu timpul?

S-au scris mai multe despre ei pe topicul „oamenii străzii”, unde au răspuns şi persoane care cunosc mai bine situaţia lor.