Despre chibzuinta
"Chibzuinta se naste din ratiune si sta la mijloc intre abilitate si prea multa ticluire, si intre nechibzuinta. Cea dintai atrage chibzuinta spre viclesug si spre vatamarea sufletului celui ce-o are si al celor pe care-i poate. Iar cealalta face mintea nesimtitoare si desarta si nu o lasa sa se ingrijeasca nici de lucrurile dumnezeiesti, nici de ceva din cele de folos sufletului sau aproapelui. Cea dintai se aseamana unui munte foarte inalt, cea de a doua unei prapastii. Cel ce calatoreste prin sesul care se afla in mijlocul lor este chibzuit. Iar cel ce calca alaturi cu drumul, sau va cadea jos, in prapastie, sau va incerca sa urce prea mult in sus si neavand carare se rostogoleste fara voie tot in prapastie. Dar cel ce a cazut in prapastie, roaga cu smerenie pe Cel ce poate sa-l aduca pe el la calea imparateasca a virtutii" - Sfantul Petru Damaschin
|