Un calugar l-a intrebat pe avva Cronie (aprox.285-aprox.386):
- Parinte, in ce mod ar putea un om sa ajunga la smerenie ?
- Prin frica de Dumnezeu, i-a raspuns Batranul.
- Dar cum ajunge cineva la frica de Dumnezeu ? l-a intrebat fratele pentru a doua oara.
- Dupa parerea mea, i-a raspuns din nou Batranul, retragandu-se de la toate, dedicandu-se muncii fizice si, in masura in care este posibil, sa se gandeasca la plecarea sufletului din trup si la judecata lui Dumnezeu.
Unui mare anahoret care zicea: "De ce te razboiesti cu mine, Satano ?" Satana i-a replicat: "Tu esti cel ce te razboiesti cu mine prin smerenia ta !"
Odata, cand se intorcea din mlastina la chilia sa, avva Macarie (aprox.300-390) ducea cu sine frunze de palmier. Diavolul l-a intampinat pe drum cu o secera. El a incercat sa-l loveasca, insa nu a putut sa o faca si atunci i-a zis: "Mare putere spirituala curge din tine, Macarie, si din aceasta pricina nu pot face nimic impotriva ta; caci vezi, orice ai face si eu fac; postesti, si eu postesc; nu dormi, dar nici eu nu dorm niciodata. Exista doar o singura privinta in care ma bati."
- Care este aceasta, l-a intrebat avva Macarie.
- Smerenia ta, a raspuns diavolul, si din aceasta pricina nu pot face nimic impotriva ta.
Un Batran a fost intrebat:
- De ce se razboiesc demonii cu noi atat de mult ?
- Deoarece ne lepadam armele, a raspuns Batranul, iar prin arme inteleg nedorinta de marire, smerenia, nedorinta de inavutire si rabdarea.
|