”Când am să Te mai văd
Veșnică lumină
Bucuria și dulceața sufletului”
A strigat Fecioara, tânguindu-se
Somn învietor
În mormânt dormind Hristoase Doamne
Din cel greu somn al păcatului ai sculat
Întrega neamul omenesc cel pacatos
Mergi la cer și Te așează
Lângă Tatăl Creator,
Tu ce lași în lume pace,
Iisuse salvator
http://www.youtube.com/watch?v=FupafxjekJ4
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce ești viața cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; și când ai înviat pe cei morți din cele dedesubt, toate puterile cerești ai strigat: Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
„În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le Cel ce ești necuprins”
Metopa de mai sus nu e canonică, fiind inspirată din imageria artistică a catolicismului schismatic. Am postat-o doar pentru calitatea formală a execuției!