[antiecumenism]

Părintele Rodion: OAMENI ŞI DEMONI
Senzitivii: provenienta şi natura lor după conceptia ortodoxă

“ În ultimul timp multi oameni au început să manifeste aptitudini neobişnuite: tratamente cu ajutorul
câmpului energetic, telepatie şi telechinezie, clarviziune. Toate acestea fac parte din viata contemporană şi
de aceea este necesară o interpretare religioasă şi o atitudine clară şi convingătoare asupra acestor
fenomene.
Oare acest lucru e bun sau e rău? Cum ar trebui să procedeze un creştin ortodox întâlnind asemenea
persoane, şi poate el oare să recurgă la ajutorul lor? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări. Dar
mai întâi să încercăm să apelăm la traditie, la experienta Sfintilor Părinti purtători de duh.
În Faptele Apostolilor, care evocă activitatea de propovăduire a apostolilor după Înăltarea lui Iisus
Hristos, citim despre un anume Simon, vrăjind şi uimind neamul Samariei, zicând că el este cineva mare,
la care luau aminte toti, de la mic până la mare, zicând: Aceasta este puterea lui Dumnezeu, numită cea
mare. Şi luau aminte la el, fiindcă de multă vreme, cu vrăjile lui îi uimise (Fapte 8, 9-11).
Sfântul Iustin Martirul, comentând acest text, scrie că Simon era un vrăjitor care prin vrăjile sale
atrăgea poporul neştiutor, „care vedea în el o mare putere de la Dumnezeu”. Cu ce minuni îi cucerea
Simon magul pe oameni? Cu aceleaşi pe care le fac şi senzitivii de astăzi - tămăduiri, telepatie,
telechinezie, clarviziune, levitatie. În afară de aceasta, Simon, după cum afirmă Sfântul Teofilact, „îi
îmblânzea pe cei îndrăciti”, adică, făcând uz de mijloace magice, îl convingea pe demon să-l lase în pace
pentru un timp pe cel posedat, ceea ce crea iluzia vindecării. Mai târziu însă necuratul intra din nou în
bolnav. (Martori ai unei asemenea „minuni” au fost nu demult şi numeroşi telespectatori, când în una din
emisiunile televizate din 1990 au putut urmări cum un vrăjitor „a izgonit dracul” dintr-o femeie).
Magul Simon credea sincer că şi apostolii, asemenea lui, posedă aceeaşi artă. S-a întâlnit însă cu
apostolul Filip. Puterea predicii acestui cuvios şi minunile lui erau atât de extraordinare încât au surprins
nu numai norodul adunat, ci şi pe Simon însuşi. Credinta oamenilor în Simon a cedat locul credintei în
Hristos, se boteza norodul, s-a botezat şi Simon însuşi. Magul a suferit înfrângere în fata apostolului care
lucra cu Duhul Sfânt (aşa cum s-a întâmplat pe timpuri cu magii egipteni, care s-au opus lui Moise prin
fermecătoriile lor, însă au fost înfrânti de puterea lui Dumnezeu (cf. Ieşirea 7-8).
În aceeaşi Carte a Faptelor Apostolilor citim: ...ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc
şi care aducea mult câştig stăpânilor ei, ghicind. Aceasta, Tinându-se după Pavel şi după noi, striga,
zicând: Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului Celui Prea Înalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. Şi
aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel, mâniindu-se şi întorcându-se, a zis duhului: În numele lui
Iisus Hristos îti poruncesc să ieşi din ea. Şi în acelaşi ceas a ieşit (Fapte 16, 16-18).
Iată deci care este pozitia Apostolului Pavel fată de acest duh: deşi acesta spunea adevărul,
Apostolul nu dorea ca adevărul să fie rostit de gura necurată a demonului, dând astfel exemplu de
atitudine fată de duhurile rele, chiar dacă ele vestesc uneori cu dreptate. Căci toate acestea nu ascund
decât o singură dorintă - de a-l atrage pe om în contact pentru a-i câştiga încrederea şi pentru a-l duce mai
târziu la pierzanie.
În Patericul de la Pecerska citim despre un călugăr Nichita, viitor ierarh şi făcător de minuni, care
din pricina mândriei şi a îngâmfării sale, făcându-se de timpuriu sihastru, a fost cucerit de necurat, care l-a
înzestrat cu darul clarviziunii şi cunoaşterii pe de rost a întregului Vechi Testament. Aşa încât „...stătea
îndelung de vorbă cu cei care veneau la el, citind din Scriptură despre folosul pentru suflet, a început să
proorocească, şi o mare slavă a ajuns să se răspândească despre el, ... toată lumea se minuna de împlinirea
cu adevărat a proorocirilor lui”. Atunci însă, când prin rugăciunile sfintilor părinti de la Lavra Kievo-
Pecerska demonul a fost izgonit din el, s-a dovedit că nu tine minte nimic pe de rost, ba s-a dezvătat şi să
citească.
În acelaşi Pateric de la Pecerska aflăm, din Viata preacuviosului Lavrentie schimnicul, despre un om
îndrăcit, care vorbea - ajutat de necurat - evreieşte, latineşte, greceşte şi în alte limbi ale lumii, despre care
posedatul niciodată nu auzise, proorocea şi vorbea despre lucruri şi oameni de care nu avusese ştiintă mai
înainte.
În Viata Sfântului Mucenic Ciprian citim cum, pe timpul când era mag, el „îşi însuşise toate
şiretlicurile diavoleşti, diferitele metamorfoze proprii necuratului (învătase să zboare prin văzduh, să
meargă pe ape), să schimbe însuşirile văzduhului, să pornească vânturile, să facă cerul să tune şi să plouă,
să salte marea în valuri, să pricinuiască pagube livezilor, viilor şi culturilor câmpului, să trimită boli şi
molime asupra oamenilor - cu alte cuvinte, a învătat întelepciunea păgubitoare şi meşteşugul aducător de
rele al diavolului”.
Am putea invoca o multime de exemple de acest fel, credem însă că şi fără ele concluzia este clară:
fortele demonice sunt în măsură să doteze şi dotează pe unii oameni cu facultăti suprasenzoriale
neordinare.
Acum să cercetăm cum Sfintii Părinti tratează concret aceste capacităti extrasenzoriale. Să apelăm
la staretul Siluan.
În capitolul despre clarviziune citim că se întâlnesc trei feluri ale acesteia: „...unul se datorează
intuitiei fireşti a unor oameni, sporită prin postire, altul este cel dat prin lucrarea demonică; al treilea - cel
dat de la Dumnezeu.”
La ce fel de clarviziune am raporta clarviziunea unui senzitiv?
Numai la primele două, căci al treilea este un har al Domnului ce se dă doar celor aleşi după multi
ani de viată ascetică întru Hristos, „iar celui trufaş el nu i se dă deloc”.
Să cercetăm mai atent primele două feluri de clarviziune.
„Primul fel, după părerea staretului Siluan, pentru omul smerit şi cu gânduri curate poate fi folositor
şi îndreptat spre bine, deoarece ajută la cinstirea fără ştirbire a poruncilor lui Hristos fată de aproapele său.
Celui trufaş şi plin de patimă el îi va dăuna, căci îi înmulteşte prilejurile pentru patimi şi îi deschide mai
multe posibilităti pentru satisfacerea lor”.
Al doilea fel este extrem de păgubitor pentru cei care îl acceptă, fiindcă mai devreme sau mai târziu
va duce la dezechilibrarea tuturor fortelor sufleteşti şi duhovniceşti ale omului, denaturându-i chiar şi
înfătişarea... În cazul acestui fel de clarviziune, chiar dacă îti apare uneori capacitatea de a „citi” gândurile
cuiva, totuşi omul adânc dinlăuntru îti rămâne inaccesibil. Această capacitate se manifestă uneori cu o
autenticitate întrucâtva mai mare fată de nişte evenimente de natură exterioară. Celor care nu i se opun ea
le dă prilejuri de a se complace în îngâmfare... şi datorită naturii îndeobşte destructive, demoralizatoare a
actiunilor demonice, pricinuieşte suferinte celor care o posedă, lucru care devine evident abia după un
timp îndelungat.
La multi oameni calitătile de senzitiv apar ca urmare a practicării yoga sau altor religii orientale. Un
exemplu elocvent în acest sens este activitatea cunoscutului senzitiv cehoslovac Frantişek Fierd. La una
din şedintele societătii „Popov” din Moscova, în timpul căreia Frantişek stabilea diagnostice bolnavilor la
distantă, reproducându-le viata şi istoricul bolii, la întrebarea academicianului A. J. Spirkin, cum a
realizat asemenea performante, senzitivul a răspuns: „Este rezultatul unui intens antrenament yoghin, în
procesul căruia omul învată să se destindă, deconectându-şi ratiunea şi intelectul. Cu alte cuvinte, fluxul de
informatie trece la nivelul subconştientului”.
Aici sursa „talentului” este absolut clară. Subtiind corpul cu ajutorul unei diete speciale, făcând
anumite exercitii din hatha-yoga, pătrunzând doctrina filozofică a acesteia, meditând adesea, repetând
mantrele, omul se expune actiunii directe a unor forte cosmice, se racordează la „ierarhia” lor, dobândind
initierea şi „aptitudinile” respective. În yoga este pusă la punct o metodică riguroasă: dacă faci asta şi asta
vei dobândi aptitudini paranormale. Şi într-adevăr le dobândeşti. De unde însă şi cu ce pret? În această
privintă învătătorii orientali preferă să nu vorbească mult, şi de regulă, invocă o energie cosmică
impersonală şi potentialul lăuntric al omului. (Eu pot face totul de unul singur, cu propriile forte, altfel
spus - eu sunt Însuşi Dumnezeu). Este tocmai gândul pentru care Lucifer, cel ce se încrezuse în sine, a
căzut din cer şi a devenit satana (cf. Isaia, 14, 12).
Un alt mijloc de a dobândi facultăti paranormale este initierea cu ajutorul direct al unui învătător,
inclus deja în ierarhia demonică. Asemenea unei molime, ce se transmite omului sănătos în urma
contactului cu cel bolnav, se produce şi posedarea, dacă omul a crezut şi s-a deschis unui yoghin, vrăjitor
sau senzitiv. În functie de puterea ultimului şi de împătimirea primului cresc şi se dezvoltă şi aceste
„aptitudini”. Mai cu seamă că initierea se poate face şi în afara vointei subiectului, fiind suficiente doar
atentia sporită şi încrederea lui.