Ca exemplu putem da meditatia transcendentală (M.T.), care căpătase o foarte largă răspândire în
SUA pe la mijlocul deceniului opt al secolului nostru. Datorită exercitiilor de M.T., omul, potrivit
reclamei fondatorilor ei, este înzestrat cu uriașe forte vitale, cu o veselie permanentă, cu tihnă și sănătate.
Cei ce doresc să se înscrie la acest curs trebuie să îi aducă gurului (învătătorului), într-o odaie specială
pentru initiere, un coșulet cu fructe și flori. Acest dar se așează în fata portretului altui guru, defunct, de la
care primise initierea învătătorul. Tot aici arde o lumânare și se aprind substante aromate. Ceremonia în
fata portretului durează o jumătate de oră, cuprinzând intonarea unei cântări în sanscrită (al cărei sens nu
este cunoscut celui care se initiază) și intonarea numelui învătătorilor de yoga anteriori. În finalul
ceremoniei initiatului i se transmite mantra (un cuvânt secret în sanscrită), pe care el trebuie să-l repete
încontinuu în timpul meditatiei. Initiatului niciodată nu i se dezvăluie interpretarea acestei ceremonii,
semnificatia ei fiind accesibilă numai învătătorilor.
Între altele, această ceremonie nu este altceva decât o închinare zeilor „puja”, incluzând și
divinizarea învătătorului-guru Maharishi. În așa fel, omul ateu al zilelor noastre, fără a bănui ceva, se
trezește initiat în practicarea unui ritual religios și, pe neobservate, el este silit să facă lucruri fată de care
străbunii lor creștini ar fi preferat, probabil, să fie supuși torturilor sau unei morti chinuitoare: el aduce
jertfe zeilor păgâni. Pe plan spiritual poate că tocmai acest păcat ne dă, mai mult decât metoda psihică,
explicatia succesului nemaipomenit al M.T. Repetarea continuă a mantrei plasează întreaga fiintă a
omului pe o anume undă (vibratie), legându-l, parcă, de generatorul acestei vibratii. Foarte curând însă
contactul cu forta demonică se face resimtit. Demonii, în virtutea căderii lor, nu sunt apti pentru creatie.
Ei actionează destructiv și asupra celor care li s-au consacrat. În cartea ascetului american Serafim Rose
sunt evocate exemple când și învătătorii, și ucenicii, care se dedau ocultismului, ajung să manifeste
tulburări mintale și emotionale, să se sinucidă, să ucidă sau să fie posedati de demoni.
Multi vraci proaspăt apăruti propun pacientilor să-i trateze cu ajutorul câmpului bilogic, asigurându-
i că le dau propria lor energie. Potrivit datelor reflexoterapiei orientale, fiecare om posedă o anumită
rezervă de energie vitală care, aidoma sângelui care pulsează necontenit în vene, circulă pe anumite canale
energetice, unite și ele unul cu altul. Dacă într-un anumit loc se formează un blocaj energetic sau o
insuficientă energetică, atunci un organ așezat pe canalul respectiv se îmbolnăvește. Acupunctura, masajul
unor puncte au drept scop restabilirea cursului normal al acestei energii și redistribuirea ei corectă. Dar, în
realitate, potrivit datelor cercetătorului A.I. Spirkin, „senzitivul pare a contribui la pomparea energiei de la
organele sănătoase la cel bolnav. Și, dacă e nevoie, el poate să dea o parte din propria energie bolnavului”.
Această energie însă nu e depersonalizată, ea poartă toată informatia posesorului ei. Cercetările au
demonstrat că aceasta se referă și la apa „descântată” de babe, și la obiectele „încărcate” cu energie de
către senzitiv sau cele manipulate de vrăjitor. Iată concluziile aceluiași cercetător: „Un bolnav, de pildă,
un schizofrenic, nu are nici un drept să vindece pe cineva, căci informatia lui bolnavă se poate transmite
omului sănătos”. În felul acesta, o părticică din „Eu”-ul senzitivului intră în cel care percepe, cu toate
consecintele inerente. Bunăoară, dacă senzitivul este un om vicios, viciile lui se transmit într-o măsură sau
alta bolnavului, așa cum trece asupra lui și informatia despre bolile de care suferă senzitivul. Are loc, de
asemenea, și procesul invers. Toate bolile pe care le tratează senzitivul i se transmit, în stare atenuată, și
lui, și dacă este receptiv la ele se îmbolnăvește și el însuși. În cele din urmă, oamenii care tratează cu
propria energie se îmbolnăvesc, de obicei, foarte grav, și multi cunoscuti ai autorului articolului, au fost
atacati chiar din tinerete de o paralizie incurabilă. Iar omul pe care l-au tratat, dacă nu au fost înlăturate
cauzele bolii, se îmbolnăvește, de regulă, din nou.
Alt canal de receptionare a energiei este când senzitivul, potrivit afirmatiilor sale, „o primește din
cosmos”.
Cosmosul este o notiune abstractă, așa încât, dacă dorești, e foarte ușor să ascunzi în infinitul lui
adevăratele surse ale „fortelor făcătoare de minuni”. Să încercăm totuși să ne dumirim. Din numeroasele discutii avute cu senzitivi, am înteles că, atunci când lucrează, asupra lor coboară o coloană de energie dirijată, și ei o folosesc. De unde vine, ei nu știu, sau, posibil, nu vor să spună. Dacă energia este canalizată, înseamnă că există și cel care o canalizează. Cine este acela?
După cum este scris în Evanghelia de la Matei, după roadă se cunoaște pomul (Matei 12, 33) și, așa cum mărturisește Apostolul Iacov, izvorul sărat nu poate da apă dulce... iar dacă aveti râvnire amară și zavistie (aș mai adăuga și trufie - n.a.) în inimile voastre, nu vă lăudati, nici nu mintiti împotriva adevărului. Întelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică (Iac. 3, 11-14-15).
Cu acestea se potrivesc bine cuvintele Sfântului Ignatie Brianceaninov, care scrie că „Sfintii Părinti condamnă cu asprime dorinta de a săvârși minuni; o asemenea tendintă dă în vileag că în sufletul omului sălășluiește amăgirea de sine, care provine din îngâmfare și înfumurare... Cei care doresc să săvârșească minuni, închipuite de ei, o doresc din înfierbântarea lor trupească, prin sporirea patimilor neîntelese de ei, deși poate li se pare că sunt călăuziti de mare râvnă în lucrarea Domnului. În aceeași stare de autoamăgire și înfierbântare se află și cei care vor să vadă aceste semne”. Deci, dacă omul care a dobândit capacităti de senzitiv este îngâmfat, trufaș, plin de iubire de sine, de zavistie, este înclinat spre desfrâu, e lacom după avutii, cu alte cuvinte este un om pătimaș, e clar: aceste capacităti poartă un caracter demonic. Puterea cu care actionează el este de la diavol, având o influentă distrugătoare atât asupra lui, cât și asupra primitorului.
De pildă, potrivit datelor cercetătoarei știintifice kievlene T.P. Reșetnikova, care a cercetat rezultatele actiunii unor senzitivi asupra unor eprubete cu sânge omenesc, continutul de magneziu din sânge sub influenta operatorului, fie că creștea, fie că scădea de aproape două ori. Reșetnikova luase drept reper o lucrare a francezului Louis Kerverand, care a demonstrat existenta procesului fizic denumit transmutatie (transformarea elementelor). Sub influenta senzitivilor, în organismul percipientului se produce, ca urmare a transmutatiei elementelor, un dezechilibru chimic, în special în sânge, ceea ce, după părerea specialiștilor, poate provoca îmbolnăvirea de cancer și, posibil, de SIDA.
În afară de aceasta, oamenii, odată tratati de senzitivi și ușor refăcuti pentru o vreme, caută iar și iar
posibilitatea de a se mai „alimenta” putin, de a căpăta o nouă rezervă similară de energie, devin adesea
telepatomani (adică așteaptă cu nerăbdare aparitia senzitivilor la televiziune și nu mai pot trăi fără aceasta,
își pierd cu desăvârșire vointa), căci este distrusă bariera psihologică lăuntrică care îi apără de influenta
din exterior; ei se lasă ușor pradă oricărei influente, și chiar celei demonice, când aceasta parvine prin
oameni cu o puternică rea-vointă. Sufletul lor se deschide pentru imixtiuni de acest gen, ei încep a căuta
alti senzitivi, informatia respectivă nu se lasă întârziată, și omul începe a se dezvolta pe o cale strict
determinată. Evident, nu pe calea lui Hristos. În afară de aceasta, senzitivii demonizati aplică - pentru a
obtine cât mai multi bani și faimă - metode de-a dreptul barbare de redistribuire a energiei în organism,
după care organul bolnav capătă un aflux de energie de la cel sănătos și se reface, pe când celălalt se
îmbolnăvește. De pildă, omul se tratează de ulcer, iar curând după aceea moare de infarct. În timpul
ședintei, senzitivii practică, de asemenea, stoarcerea energiei din pacient; stabilizând o relatie energetică
de lungă durată, ei continuă să „pompeze”, pe acest canal, energie.
Se vehiculează mult ideea de noblete a senzitivilor care, chipurile, ar lua bolile altora asupra lor,
dându-și sănătatea în numele însănătoșirii altora. Departe însă de așa ceva. O pornire nobilă poti întâlni la
senzitivii începători, neîncercati, care curând fie că ei înșiși se îmbolnăvesc și încetează să mai trateze, fie
că apelează la mijlocul verificat de dobândire a energiei (de la fortele demonice). În procesul ședintelor de
tratament, însă, senzitivul își îndreaptă cea mai mare parte a eforturilor spre a-și crea o protectie împotriva
bolii.
|