Pe unii credincioși îi interesează: dacă senzitivii sunt în legătură cu fortele demonice, de ce atunci ei
înșiși frecventează uneori biserica, îndemnându-i pe oamenii nebotezati să se boteze, iar alteori chiar și să
se împărtășească cu Sfintele Taine în Biserica Ortodoxă?
Da, e adevărat. Senzitivii merg uneori ei înșiși la biserică, și pe altii îi îndeamnă s-o facă pentru a se
alimenta, cum le place să se exprime, „cu energii luminoase”. Multi credincioși au avut ocazia să observe
cum senzitivii stau îndelung în fata icoanelor, cu mâinile rășchirate și căscând larg ochii, străduindu-se să
se alimenteze cu energia pe care o emană icoana. După expresia lui Pavel Florenski, „icoana reprezintă
fereastra către altă lume”. Mi-aș permite să adaug că o icoană înaintea căreia sunt înăltate rugăciuni - este
o fereastră larg deschisă către altă lume. Căci apropiindu-se de o asemenea icoană, mai cu seamă făcătoare
de minuni, simtim realmente prezenta celui care este înfătișat pe ea. Privind chipul, ne înăltăm cu tot
sufletul către prototip, și rugăciunea noastră se înaltă către tronul Celui de Sus pe drumul străbătut de
rugăciunile a mii de alti credincioși. Noi primim răspuns - rugăciunea noastră este auzită și se împlinește.
Ei stau în fata icoanei străduindu-se să absoarbă energia concentrată în preajmă datorită rugii
statornice în fata ei a mii de creștini. Icoana nu va avea de pierdut din această cauză și nici rugăciunii
credincioșilor nu-i va dăuna. Gânditi-vă, însă, cât de smintit trebuie să fii ca, fiind poftit la „ospătul
nuptial” (simbolul Tainei Sfintei Împărtășanii, comunicării prin rugăciune cu Dumnezeu), să te târăști pe
sub masă, strângând de pe jos fărâmiturile scăpate de oaspeti și să nu fii în stare să-ti ridici capul pentru a
te bucura de măretia sărbătorii.
O altă parte, mai putin numeroasă, de senzitivi merge personal la biserică pentru a se împărtăși,
îndemnând și pe altii s-o facă. Aceștia sunt senzitivii începători - cei care nu au ajuns deocamdată să
pătrundă în abisurile satanice și se află în etapa autoamăgirii de a fi aleșii lui Dumnezeu. De astă dată ei se
împărtășesc, ca în primul caz, pentru alimentare suplimentară nemijlocită cu energie pozitivă.
Numai că harul dumnezeiesc nu se poate fura. Energia de care se umplu senzitivii nu este a icoanelor, ci a diavolului, căruia și-au deschis sufletele când au primit învătăturile străine Bisericii (n. red.)
Cât de departe sunt ei de Hristos, de calea Sa, a răstignirii, smereniei, răbdării, blândetii! În acest
sens primirea Sfintelor Taine încă nu înseamnă o garantie a mântuirii. Totul depinde de profunzimea
pocăintei și de acel simtământ cu care vă apropiati de Sfântul Potir.
Apostolul Pavel spune: De câte ori veti mânca această pâine și veti bea acest pahar, moartea
Domnului vestiti până când va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta și va bea paharul Domnului
cu nevrednicie, va fi vinovat fată de trupul și sângele Domnului. (...) Căci cel ce mănâncă și bea cu
nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnului (I Cor. 11-26, 27, 29). Din practica
duhovnicească se cunoaște că multi oameni căzuti în rătăcire (oameni cuprinși de înfumurare, orgoliu) se
împărtășesc deseori, aceasta însă nu-i va mântui.
Să subliniem încă o dată că, măsura mântuirii pe care o dă Taina Împărtășaniei, puterea harului
căpătată prin această Taină depind de sinceritatea sufletească, de sentimentul de pocăintă al conștiintei
propriei nevrednicii, de dorinta de viată veșnică și de iubirea de Hristos cu care omul se apropie de
Sfântul Potir.
Senzitivii nu au astfel de sentimente. Ei nu au nevoie de Hristos Mântuitorul, nu au nevoie ca Viata
Lui să devină viata lor, ei au nevoie de energie.
Din cele spuse mai sus, vedem că, adesea demonul este acela care îi îndeamnă pe senzitivi să vină în
sfântul lăcaș pentru a-l pângări, ceea ce îi produce o mare satisfactie. Nefiind în stare el însuși să se
apropie de Sfintele Taine și de icoane, îi trimite la biserică pe oamenii care i s-au vândut și, pentru
actiunile lor profanatoare (săvârșite fie și în mod inconștient) îi dăruiește cu o nouă portie de energie
demonică și le amplifică aptitudinile senzitive.
Uneori ni se pune întrebarea: de ce senzitivii îi trimit pe oameni să se boteze, iar cu cei nebotezati
refuză, în unele cazuri, să lucreze?
Trebuie remarcat însă faptul că numai senzitivii neavansati își trimit „pacientii” să se boteze.
Ceilalti, alde Kașpirovski, nici ei înșiși nu sunt botezati și nici nu întreabă pe nimeni de botez.
Dimpotrivă, în timpul ședintelor lor, ei cer să se scoată de pe corp, mai ales de pe piept, toate obiectele de
metal, adică crucea.
Revenind la problema fortelor cu care se fac tămăduirile bolilor, să examinăm încă un gen de
tămăduire - prin harul dumnezeiesc, care, ca și clarviziunea, se dă omului cu inimă neprihănită, devotat
până la capăt lui Hristos, de cele mai multe ori ascet sau pustnic, cum sunt Sfântul mare mucenic și
tămăduitor Pantelimon, Sfintii Cozma și Damian, Sfântul mucenic Ciprian, Sfântul Ioan din Kronștadt și
multi altii. Cercetati vietile lor mai întâi. Ei tămăduiau mai întâi sufletul, abia după aceea trupul. Căci
sufletul este veșnic, mult mai pretios decât trupul trecător. Oamenilor vindecati li se schimba întreaga
viată, li se întărea credinta, sufletul li se curăta de patimi. Dacă vom cerceta tămăduirile săvârșite cu
puterea lui Dumnezeu, vom vedea că sfintii lucrau prin harul Sfântului Duh, și nu cu câmpul biologic, nu
cu donarea propriei energii. Astfel, mai întâi se înlăturau cauzele mortale ale bolii, dacă acestea existau. În
Evanghelia după Matei (Mt. 9, 5), în cazul vindecării de către Domnul nostru Iisus Hristos a unui
slăbănog, vedem că la început El i-a spus: Iertate sunt păcatele tale, și abia după aceea: Scoală-te și
umblă!
|