Așadar, atitudinea creștină fată de boli constă:
1) în acceptarea cu smerenie a vointei lui Dumnezeu;
2) în întelegerea imoralitătii și a păcatelor pentru care este îngăduită suferinta;
3) în pocăintă și schimbarea modului de viată. Rugăciunea, postirea, milostenia și alte virtuti Îl
îmbunează pe Dumnezeu, și El ne trimite vindecarea de boli. Dacă cerem și ajutorul doctorilor, cerem
binecuvântarea Domnului pentru vindecare; și le cerem doctorilor să ne tămăduiască doar trupul, și nu
sufletul. Sufletul, în afară de Dumnezeu, nu îl încredintăm nimănui.
Iată cum scrie despre aceleași lucruri Sfântul Ignatie Brianceaninov: „Cugetarea lumească consideră
suferintele drept o nenorocire, iar tămăduirea lor, mai cu seamă printr-o minune, drept o mare fericire,
îngrijindu-se prea putin dacă însănătoșirea e îmbinată cu folos pentru suflet sau cu pagubă pentru el...
Scăpând ca prin minune de suferintă, multi nu au tinut seama de binefacerea Domnului și de datoria lor de
a fi recunoscători pentru binefacere, ci și-au reluat viata în păcat, întorcând darul lui Dumnezeu împotriva
lor, s-au înstrăinat de Dumnezeu, au pierdut mântuirea. Din această pricină tămăduirile minunate se
întâmplă rar, deși celui care trăiește cu trupul îi sunt plăcute și foarte dorite. Cereti și nu primiti, pentru că
cereti rău, ca voi să risipiti în plăceri (Iac. 4, 3). Întelepciunea duhovnicească ne învată că suferintele și
alte dureri pe care Dumnezeu le trimite omului, sunt trimise din mila deosebită a Domnului ca leacuri
tămăduitoare amare pentru bolnavi. Ele ajută mântuirii noastre, fericirii noastre veșnice, mult mai sigur
decât vindecările prin minuni”.
În afară de aceasta, multe boli, după cum am arătat în capitolul întâi, se datorează actiunii duhurilor
necurate. Mai ales că urmările acestor atacuri demonice se întâmplă să fie foarte asemănătoare cu bolile
firești. Astfel, din istorisirea Evangheliei aflăm că o femeie gârbovă avea duh de neputintă (cf. Luca 13,
11). Ea nu era îndrăcită, însă boala îi provenea din actiunea duhului necurat. În asemenea cazuri orice artă
medicală este neputincioasă. Tocmai de aceea Sfântul Vasile cel Mare spune: „Așa cum nu trebuie să
ocolim cu totul iscusinta doctoricească, la fel nu e bine să ne punem toată nădejdea în ea”. Căci astfel de
boli se tămăduiesc numai cu puterea lui Dumnezeu, prin izgonirea duhului răutătii.
Răspuns la întrebarea dacă un creștin poate să se trateze la senzitivi, a căror natură am clasificat-o
ca fiind demonică, vom evoca un extras din Nomocanon: „...dacă cineva umblă la vrăjitori și ghicește sau
se ocupă de astrologie, cei care își ghicesc la Tigancă și care aduc vrăjitori pentru tămăduirea unui bolnav,
sau altceva, cinci ani să nu se împărtășească potrivit canonului 24 al Sinodului de la Ancira. Iar canonul
61 al Sinodului Trulan pe aceștia îi oprește pe 6 ani, iar pe preoti îi caterisește”. De asemenea, pe 6 ani
sunt opriti cei care „de duh ispititi, cred celor ce, de necuratul învătati, prezic viitorul, care, atunci când au
dureri de cap sau alte boli aduc babele, cheamă pe vracii binefăcători în ajutor pentru vindecarea lor”.
E spus destul de clar. Rămâne doar de adăugat că creștinul care se tratează la un senzitiv sau
încearcă să afle de la el viitorul, Îl trădează pe Hristos. Căci pentru sănătatea promisă, pentru vindecarea
îndoielnică, pentru curiozitatea nesănătoasă de a afla viitorul, el intră în contact cu necuratul diavol.
Încheiere
Dacă un om plin de patimi, cu putină credintă, neexperimentat duhovnicește sau chiar nebotezat este
înzestrat cu un dar supranatural, acesta este primejdios pentru el. Pentru că acest dar îl poate conduce la
trufie, îngâmfare, înfumurare, adică la moarte spirituală.
După părerea Sfântului Ignatie Brianceaninov, „adevăratii cuvioși nu numai că nu doresc să fie
făcători de minuni, ci chiar și atunci când li se dă darul de a face minuni îl refuză. Ei nu vor acest lucru nu
numai în fata ochilor lumii, ci nici în propria conștiintă, în adâncul inimii lor. Unul dintre sfintii părinti,
datorită neprihănirii lui, a căpătat prin harul dumnezeiesc darul de a prezice celor care veneau la el; el însă
ruga pe Dumnezeu, îndemnându-i și pe prietenii lui să se roage pentru același lucru, pentru a i se lua acest
dar. Dacă unii dintre sfinti au primit darul, l-au primit pentru că așa trebuinta le cerea s-o facă sau datorită
simplitătii lor; altii l-au primit la îndemnul Duhului dumnezeiesc, care lucra în ei, și deloc întâmplător,
fără pricină...”
De aceea nu vă grăbiti să vă bucurati, dacă v-ati pomenit având o capacitate sau alta paranormală.
Nu vă repeziti mâncând pământul să vindecati oameni, să le preziceti viitorul. Dacă aceste capacităti au și
apărut la dvs. nu vă pasionati de ele, ci fiti treji, privegheati, căci potrivnicul vostru, diavolul, umblă,
răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8). Orice actiune energetică supranaturală nu
rămâne neobservată în lumea duhurilor, ci atrage asupra autorului ei atentia duhurilor necurate, care din
acest moment încearcă în fel și chip să-l supună influentei lor.
Și pentru un om care nu are cunoștintă de lumea duhurilor, plin de patimi și lipsit de acoperământul
credintei, postirii și rugăciunii, acest lucru e păgubitor. De aceea e mai bine să mergi pe calea cunoscută a
Sfintilor Părinti, pe calea smereniei, a răbdării, iubirii, postirii, rugăciunii. Căci numai acela poate căpăta
darul capacitătilor pline de duh pentru a le pune în slujba oamenilor, care va renunta de dragul lui Hristos
la sine, la puterile demonice, și Îl va căuta pe Hristos pe calea bisericească a pocăintei și rugăciunii. Îmi
dau seama că e putin probabil ca această carte îi va face pe senzitivi să-și părăsească îndeletnicirea lor și
să înceteze a urma această cale fatală care duce la pierzanie sigură. E prea mare ispita. „Tu ești ales, tu nu
ești ca toti, tie îti este încredintată misiunea de a ajuta și a salva omenirea suferindă. Mergi, trudește,
aceasta e datoria ta supremă” - ne șoptește necuratul, măgulindu-ne orgoliul. Și uităm că strâmtă este
poarta și îngustă este calea care duce la viată (Mt. 7, 14), că această cale este smerenia și crucea luptei cu
patimile. Calea pe care cei care merg nu așteaptă talente supranaturale și nici nu le voiesc, ci nu fac decât
să caute pe Dumnezeu și voia Lui.”
|