Citat:
În prealabil postat de catalin2
E adevarat ce spui, in sensul ca un credincios nu are nevoie pentru a crede si de minuni. Totusi, sunt mai multe sensuri si planuri. Daca nu ar fi nevoie si de minuni Dumnezeu nu ne-ar da si minuni, deci e nevoie de toate, inclusiv de minuni. Mantuitorul a facut si minuni, tot timpul au existat si minuni. Minunile pot ajuta pe credinciosi, pentru intarirea credintei, pe cei slabi in credinta, ca sa nu se mai indoiasca, dar si pe cei care nu sunt in adevar, pot vedea adevarul.
De multe ori minunile au fost pentru adeverirea adevarului, prin aceasta arata Dumnezeu unde e adevarul. A fost in timpul lui Moise, in timpul Sf. Ilie, la sinoadele ecumenice (minunea sf. Spiridon la sinodul I, minunea sf. Eufimia de la Calcedon), dar si in timpul nostru minunea din timpul voievodului Mihai Viteazu, fata de catolici.
Minunea Sfintei Lumini e cea mai cunoscuta, dar sunt si la alte sarbatori mari minuni (intoarcerea raului Iordan, etc.). Ceea ce putem observa e ca aceste minuni au loc doar la ortodocsi, doar cand patriarhul ortodox face slujba. Din ce am observat, si asa am ajuns sa cred, in afara ortodoxiei nu exista minuni divine, doar la cei care sunt luminati inainte sa ajunga in Biserica sau la cei ce se roaga tot la ortodocsi (exemplu musulmani din Siria).
Chiar si cei ce au ajuns pe drumul sfinteniei ajung sa aiba parte tot timpul de minuni, primind unii din ei harisme, desi ei nu mai au nevoie de minuni pentru intarirea credintei.
|
Nevoia de minune e un simptom al slăbirii credinței, dar e adevărat și faptul că există modalități infinite prin care Dumnezeu încearcă să stabilească o relație cu fiecare dintre noi pentru a-o zidi pe aceea cu toți laolaltă. Trebuie observat faptul că minunea Sfintei Lumini e dar pentru Biserică, și nu depinde de vrednicia vreunei persoane (patriarhul Ierusalimului sau altcineva). Se poate spune chiar că nici nu e o minune, ci un eveniment eclezial excepțional dar totuși repetat an de an în spirala ascendentă a timpului liturgic. Am întâlnit o intepretare teologică a Sfintei Lumini care merge spre o angelofanie, o reiterare a unui fapt relatat în Evanghelia Utreniei Învierii: ”Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.” (Matei 20:2,3). O tradiție cvasiapocrifă îl identifică pe Gavriil, solitorul marilor evenimente eshatologice.
Și încă ceva... Hristos ne-a învățat că credința produce minunea și nu invers: ”Dacă veți avea credință în voi cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință.” (Matei 17:20).