Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
Îmi spun părerea nu de pe poziția unui cunoscător în ale ortodoxiei ci doar ca simplu mirean.
Când am început să iau în serios credința credeam că preoții sunt sfinți.Când am descoperit că sunt oameni ca și mine am suferit cumplit(mai sufăr și acum).
M-am și îndrăgostit.Dar nu de preot (deși i-ar fi plăcut aceasta) ci de Iisus Hristos!!!
Concluzia mea?
Preotul este cel care ne poartă pașii spre desăvârșire.Oricum ar fi, fără el nu se poate!
Cine să judece preotul? Poate Dumnezeu eu nu, deși uneori tare îmi vine să-o fac! Cred că este foarte gru să fii preot și încă unul adevărat.
|
Intotdeauna, de cand ma stiu, pentru mine cuvantul preot a fost ceva asemanator cu Dumnezeu. Mereu l-am privit pe preot aproape la fel ca si pe Dumnezeu.
Cand am constientizat ca si preotul este om la fel ca si mine, ca si noi ceilalti, ca nu este cu nimic mai diferit de noi ... m-a durut, nu vroiam sa cred ca si el, preotul poate gresi.
Am avut, si am un preot pe care l-am admirat si placut din ziua in care l-am cunoscut. Mergeam duminica de duminica la biserica, ascultam slujbele, era o bucurie imensa in sufletul meu. A nu se intelege ca m-am indragostit de preot. Nu si nu aveam cum.
Dar ... preotul e om...omul mai si greseste. Si aceasta greseala a preotului, desi am aflat-o de multa vreme, tarziu am constientizat-o si recunosc, usor nu este.
Pentru mine a ramas acelasi preot deosebit si oriunde-am fost la biserica, indiferent unde am ascultat slujbe, niciunul si niciuna nu se compara cu cele tinute de Dansul.
Nu il judec. Niciodata nu am facut acest lucru si nici nu o sa o fac. Va ramane acelasi preot deosebit care a fost si pana acum.
Fiecare vom avea parte de propria judecata, la momentul potrivit. Fiecare va da socoteala pentru toate cele bune si cele rele facute pe-acest pamant.