[Mihailc]

Nu știu de unde obsesia asta pentru precizia astronomică a sărbătorilor, observabilă deopotrivă la neoprotestanții ignoranți și ortodocșii incapabili să vadă că Biserica prăznuiește , nu sărbătorește memoria istorică a unei zile cu semnificație ”religioasă”. În plus, diversitatea calendarelor și schimbările repetate de raportare la timp a popoarelor, fac imposibilă o suprapunere matematică perfectă între un praznic de astăzi și momentul istoric pe care-l reiterează.
Pe neoprotestanți îi înțeleg, omenește vorbind: ei au fost și rămân niște copii la minte, nu însă și la viclenie și răutate disimulată. Nici n-are rost să mai insist asupra faptului că Duhul Sfânt a lucrat și după perioada primară a Bisericii și lucrează în continuare până la stingerea lumii în Biserică. (Ioan 16:12,13).
Legarea praznicului Nașterii Domnului de Bunavestire nu poate aduce nicio dovadă care să valideze o zi anume ca dată sigură, suprapusă perfect peste timpul cosmic în care s-au petecut ele din punct de vedere istoric. Sărbătoarea Nașterii Domnului a fost instituită oficial în sec IV cu scopul de unifica diversele tradiții locale care prăznuiau în zile diferite Întruparea, după cum au înțeles ei la început. Ca să vă eliberați de pietismele astea filoprotestante, încercați să studiați structura timpului liturgic și modul cum acesta determină consistența timpului cosmic și nu invers. Pe 25 decembrie noi nu sărbătorim nu știu câți ani de la nașterea lui Iisus, ci prăznuim marea taină al Întrupării Logosului în istorie, exprimată parțial printr-un eveniment care, printre altele, a rupt istoria omenirii în două.