[Mihailc]

În prealabil postat de valentin.viliga

Crestinul din ziua de azi ar trebui sa fie ca cel descris in Epistola catre Diognet: "Creştinii nu trăiesc deosebiţi de ceilalţi oameni nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. Nu locuiesc în oraşe ale lor, nici nu se folosesc de o limbă deosebită, nici nu duc o viaţă străină. Învăţătura lor nu e descoperită de gândirea şi cugetarea unor oameni, care cercetează cu nesocotinţă; nici nu o arată, ca unii, ca pe o învăţătură omenească. Locuiesc în oraşe greceşti şi barbare, cum le-a venit soarta fiecăruia; urmează obiceiurile băştinaşilor şi în îmbrăcăminte şi în hrană şi în celălalt fel de viaţă, dar arată o vieţuire minunată şi recunoscută de toţi ca nemaivăzută. Locuiesc în ţările în care s-au născut, dar ca străinii; iau parte la toate ca cetăţeni, dar pe toate le rabdă ca străini; orice ţară străină le e patrie, şi orice patrie le e ţară străină. Se căsătoresc ca toţi oamenii şi nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuţi. Întind masă comună, dar nu şi patul. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar, prin felul lor de viaţă, biruiesc legile." Cred ca spune totul si nu mai are nevoie de comentarii!

Excepțional acest document protocreștin, avem multe de învățat aprofundându-l.
Tot din Epistola către Diognet:”Simplu spus, ceea ce este sufletul în corp, aceasta sunt creștinii în lume. Sufletul este răspândit ca o sămânță în toate părțile corpului, iar creștinii sunt răspândiți în cetățiile lumii. Sufletul locuiește într-un corp dar nu este din corp; iar creștinii locuiesc în lume dar nu sunt din lume. Sufletul nevăzut este conținut într-un trup văzut, iar creștinii sunt cunoscuți ca fiind din lume, dar nădejdea lor rămâne nevăzută. Carnea urăște sufletul și se războiește cu el, deși nu e cu nimic nedreptățită de el, pentru că e împiedicată să se robească plăcerilor, iar pe creștini lumea îi urăște, deși nu e cu nimic nedreptățită de ei, pentru că se împotrivesc idolatriei plăcerilor. Sufletul iubește carnea care-l urăște și membrele lui; iar creștinii iubesc fără silnicie pe cei ce îi urăsc pe ei. Sufletul e închis în corp, dar el ține la un loc corpul; iar creștinii sunt deținuți în arestul lumii, dar ei țin la un loc lumea. Sufletul muritor locuiește într-un cort muritor; iar creștinii locuiesc și ei în corturi stricăcioase, așteptând nestricăciunea din cer. Sufletul se face mai bun suferind cele rele în hrană și băutură, iar creștinii pedepsiți în fiecare zi se înmulțesc tot mai mult. Într-un atât de mare rang i-a pus Dumnezeu în lume, pe care nu le este îngăduit a-l refuza”.