Citat:
În prealabil postat de Mirela0110
Multumesc frumos pentru incurajari, vad ca altii au dus-o mai greu si eu ma plang ... e adevarat ca eu nu fac mancarea, am noroc de bunica, care mai sta cateodata si cu copiii, dar nu mai mult de o ora, ma ocup doar de curatenia in casa, sa zic, si la cumparaturi ma mai ajuta si sotul ... ce ma mai chinui e sa termin doctoratul si trebuie scrisa teza, trebuie sustinut un referat, trebuie invatat si ma ocup si eu de asta cand pot ...
|
Pe andrei l-am nascut tocmai la inceputul sesiunii de iarna din ultimul an.lauza fiind de doar 2 zile nu m-am putut duce la examen, asa ca in vara aveam 2 sesiuni in una plus licenta, fara referate si proiecte. Plus trei copii la activ, din care ultimul de 5 luni. Cum am reusit sa iau toate examenele si licenta cu nota buna, nici eu nu stiu. Doar Pronia divina a fost cea care m-a ajutat
Citat:
|
nu stiu, eu sunt si foarte sensibila, destul de emotiva, nu sunt o fire prea puternica, sa fiu eu cea care duce toate greutatile casei si eu sa fiu stalpul familiei, adica cat tine de mine fac, dar am nevoie cateodata , mai des sau nu, sa mi se arate ca nu sunt singura, ca am un sprijin, ca pot conta pe cineva ... si acel sprijin sau cineva e bunica si sotul ...
|
Da, stiu cum e...si eu am fost extrasensibila si delicata...fata lu tata, crescuta in puf. Dar greutatile vietii, familia, sotul bolnav m-au calit asemena unui antrenament spartan. Mi-am pus mereu nadejdea in Domnul si mi-am zis :
De dragul Tau, pot! stiind ca El isi arata puterea in cele mai slabe vase. Iar cand nu mai puteam ziceam
Ajuta-mi Doamne, vezi neputinta si nepriceperea mea!. Cand sotul s-a imbolnavit tare, m-am simtit ca vaduva. M-am ingrijorat, m-am panicat, am disperat. A fost prima oara cand m-am gandit ca daca ar fi sa raman vaduva ar trebuie sa ma descurc, de dragul copiilor si nu sa imi plang de mila.Asa am reusit sa depasesc situatia.
Nu mai imi pun nadejdea in om, ci doar in Domnul. Facand asa, mi-a fost mult mai bine.Cand ma bazam pe om, iar el nu imi venea in ajutor ma simteam cumplit, neputincioasa, depasita de situatia. acum fac invers: imi pun nadejdea in El, iar atunci cand el vede ca nu mai pot, imi trimite ajutorul potrivit.
Citat:
sa inteleg ca vine al patrulea membru, o fetita ? cate saptamani ai ? ma bucur foarte mult .. sa iti dea Dumnezeu sanatate, forta si putere in toate in continuare ... te admir ... eu una nu stiu daca as mai putea face si pe al patrulea ... eu l-as vrea tare mult dar cel putin in momentul de fata nu stiu daca as putea sa ma mai descurc ... poate pentru vreo 3 4 ani, simt nevoia de o pauza ...
felicitari din tot sufletul, sa ma tii la curent cum merge cu sarcina ... multa sanatate si sa va ajute Dumnezeu cu toate >:D<
|
Da, prin mila lui Dumnezeu o sa mai avem un copilas. Noi ne-am dori o fetita, dar fie voia Domnului.
e de inteles situatia ta. si eu facusem o depresie post partum dupa Andrei, si ziceam ca nu mai vrea nici un copil niciodata. Dar am depasit-o cu ajutorul lui Dumnezeu, iar dupa cativa ani ajunsesem sa imi doresc asa mult inca o fetita incat la scurt timp am ramas iar insarcinata. De data asta sarcina a fost distantata, la trei ani diferenta, tot din Pronia divina. La ultimul copilas mi s-a spus ca daca mai fac unul curand ma duc... Sarcina o duc destul de greu, dar simt ajutorul Domnului la tot pasul. E, nu o data i-a contrazis El pe medici...
Asa ca mergem mereu cu nadejde...inainte...Spre inviere.
Multumim de ganduri si urari.Domnul sa iti dea si tie putere multa, sanatate,rabdare si nastere in pace. pe cand vine bebe?