”Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a venit Mântuitorul înaintea lor, unde erau adunați, și, pace dându-le, către Toma a grăit: Vino, Apostole, pipăie mâinile în care au înfipt piroanele. O, nevinovată îndoială a lui Toma! Inimile credincioșilor la cunoștință le-a adus, și cu frică a grăit: Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție!” (imnografia praznicului)
Un minunat diptic iconic vertical ce circumscrie tema credinței în două pericope ce se oglindesc una pe alta.
“O, uimitoare minune! Ioan și-a plecat capul pe pieptul Cuvântului, iar Toma s-a învrednicit să pipăie Coasta Lui; acela a scos de acolo, cu înfricoșare, adânc de Teologie: Taina Întrupării lui Hristos; iar acesta s-a învrednicit a ne învăța pre noi cele de taină, ca a pus lămurit, înaintea noastră, dovezile Învierii Lui; grăind: Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție!” (imnografia praznicului Antipasha)
Observăm că Biserica merge în răspăr cu ponciful poporan ”Toma necredinciosul”, lăudânu-i discret îndoiala ușor insolentă care a prilejuit una dintre cele mai clare formulări a identității divino-umane a lui Hristos. Sfântul Toma a fost un mare apostol și teolog, despre care însă știm foarte puține lucruri, mai ales despre activitatea sa misionară în Orient.