http://ro.netlog.com/PAISIEE/blog/blogid=1256599
http://www.evanghelismos.ro/Display/...an-papadopulos
Sfaturi si povestiri duhovnicești
Aveți credință în Dumnezeu. Cereți și vi se va da. Credința aceasta mă ajută și mă salvează de 70 de ani.
Ceva rugăciune, copiii mei, nu e de prisos. Și pe mine rugăciunea m-a ținut atâțea ani.
Todeauna rugăciunea sprijină. Să nu ne temem, să nu ne înfricoșăm. Dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu poate fi împotriva noastră.
În Biserica găsim sănătatea, consolarea, nădejdea și mântuirea sufletelor noastre.
Dacă nu avem sufletele curate nu avem niciun folos de la Sfânta Euharistie.
Tot ce iartă duhovnicul, iartă și Dumnezeu în cer, tot ce nu iartă rămâne neiertat.
Am văzut, copiii mei, ca toată viața noastră, activitatea, cuvintele, gândurile sunt scrise, vom da pentru toate socoteală.
Fratele meu! Cum zici că ești păcătos, toți oamenii sunt păcătoși, doar Dumnezeu (nu este păcătos), pentru aceasta vom face jertfe la Dumnezeu, credință, răbdare, smerenie, Sfinte Liturghii, pocăință, post, fapte bune, înfrînare de răutăți, să ne ierte de păcate.
Nu desnădăjdui, Dumnezeu vede sufletul tău și te va ajuta.
„Harul sfinților noștri există chiar și în lemnul Sfintelor Icoane. Aveam în patria noastră din Asia Mică un cioban turc care într-o zi cînd a muls oile a acoperit găleata cu lapte cu o bucată de scîndură mare și grea de la o icoană veche a Maicii Domnului. Chipul se ștersese cu timpul și icoana semăna acum cu un simplu lemn. S-a întîmplat deci următoarea minune: cînd turcul s-a dus dimineața la stîna lui a găsit laptele vărsat pe pămînt, iar găleata întoarsă cu gura în jos. Icoana era în picioare, rezemată de un copac. La început nu a putut să înțeleagă ce s-a petrecut. Dar găsind mereu laptele vărsat din găleată, și-a zis cu mînie: «Nu cumva lemnul acesta mi-1 varsă?». Turcul știa că lemnul era o icoană veche a creștinilor. A luat securea și a lovit în icoană să o despice și să o ardă. însă la prima lovitură securea s-a înțepenit în lemn și a început să curgă sînge din icoană. Sîngele a izvorît din tăietură și curgea pe lemn. Atunci turcul, înfricoșat și tremurînd, a încercat să scoată securea, dar era imposibil, pentru că se înțepenise bine. A luat așa icoana cu securea și punînd-o pe umăr a alergat în satul creștinilor. Sătenii au văzut minunea și au ascultat mărturisirea înspăimîntată a turcului. Au luat icoana și au cinstit-o pe Doamna Născătoare de Dumnezeu precum se cuvenea".