[HoratiuM]

În prealabil postat de bogdan81

De aceea ele se impartasesc de darul necreat al lui Dumnezeu.
A fi persoana, spune Christos Yanaras, inseamna a fi liber fata de orice necesitate a firii.
Persoanele omenesti se impartasesc de har pentru ca Fiul lui Dumnezeu, pe langa firea sa dumnezeiasca necreata pe care o avea din vesnicie, a asumat din iubire de oameni si firea cea creata omeneasca, facand-o partasa la viata si vesnicia Sa.
De aceea se impartasesc de har, fiindca Dumnezeu din iubire a asumat firea noastra si a dorit sa traiasca viata noastra, ca si noi sa o putem, in dar, sa o traim pe a Lui.

Aici nu faceţi decât să repetaţi în mare ceea ce eu deja v-am spus mai sus şi în celelalte postări (numai că o faceţi fără să vă daţi seama ce spuneţi de fapt): îndumnezeirea omului şi a întregii creaţii este posibilă (sau, în cheie eternă, este deja actuală) tocmai pentru că se poate să se unească Increatul cu creatul, fapt arătat nouă în mod eminent de către Iisus Hristos prin Întruparea Sa diofizită în care ne-a demonstrat cum se poate ca Increatul să coabiteze cu creatul, unindu-le deplin, dar neamestecat. Deci cum se poate ca cel care are început să fie transpus şi urcat în poziţia din care are aceleaşi proprietăţi „ad extra” cu Cel Care nu are început?

Or, ceea ce am afirmat eu aici este că omul are în el o dimensiune, încă nerevelată pe faţă, ci doar puţinora şi tainic în istoria noastră comună, terestră (sfinţii), în care se arată transmutarea lui în starea de Slavă din Care Îl va putea vedea pe Dumnezeu în Chipul Acestuia, adică prin diferenţa ontologică, nu în Esenţa Lui. Adică, omul va fi increat prin participare, adică increat în condiţiile în care este, prin esenţă, creat. Atât de mare e misterul divin şi darul pe care El ni-l pregăteşte.

În sfârşit, această dimensiune care uneşte Increatul cu creatul, la om se numeşte Persoană. Acum, fie că vă place sau nu, în această dimensiune trebuie să se reveleze, undeva, ceva increat pentru om sau în statutul absolut de fiinţă subiectivă al omului. Dacă vreţi, puteţi vedea acest lucru în faptul că Ideea creaturii (deci şi a omului) era deja prezentă în Intelectul absolut al lui Dumnezeu: increatul omului poate fi văzut în adecvarea creaturii cu această Idee care, fiind eternă, este increată. Deci vom fi eterni prin participarea noastră la Forma noastră eternă. Şi această Formă revelată în om este Persoana acestuia, adică tocmai Chipul divin din el. De aceea, aveţi şi nu aveţi dreptate să spuneţi că ne putem împărtăşi de increat pentru că Fiul S-a întrupat în lume. Căci motivul fundamental al acestei posibilităţi a noastre rezidă, în fapt, în întemeierea şi destinul ontologice ale creaturii încă de la Facere. Sf. Maxim Mărturisitorul spune undeva că Întruparea ar fi avut loc oricum, chiar şi dacă Adam şi Eva nu cădeau din Eden. Cu alte cuvinte, locurile noastre din Împărăţie ne sunt pregătite încă dinainte de Facerea propriu-zisă.