[HoratiuM]

În continuare, pentru o edificare încă mai completă, am să vă citez câteva fragmente din Simeon Noul Teolog:

Dumnezeu e lumină [1 Ioan 1:5] şi celor cu care Se uneşte le împărtăşeşte pe măsura curăţirii lor strălucirea Lui; şi atunci candela [Matei 25:8] stinsă a sufletului, adică mintea, cunoaşte că a aprins-o un foc dumnezeiesc care o învăluie. O, minune!, omul se uneşte duhovniceşte şi trupeşte cu Dumnezeu, fiindcă sufletul nu se separă de minte, nici trupul de suflet, ci printr-o unire în chip fiinţial [ousiodos] omul se face prin har triipostatic, un dumnezeu prin înfiere [thesei] făcut din trup, suflet şi Duhul dumnezeiesc de care se împărtăşeşte, şi aşa se împlinesc cele spuse de proorocul David: „Eu am zis dumnezei sunteţi toţi şi fii ai Celui Preaînalt” [Psalmul 81:6], adică fii ai Celui Preaînalt după chipul şi asemănarea [Facerea 1:26] Celui Preaînalt, odrasle dumnezeieşti din Duhul Cel dumnezeiesc [Ioan 3:8], cărora pe bună dreptate Domnul le-a zis şi le grăieşte pururea: „Rămâneţi întru Mine, ca să aduceţi roadă multă [Ioan 15:9] — iar roadă numeşte aici mulţimile celor mântuiţi de către ei —; căci dacă mlădiţa nu rămâne în viţă se usucă şi se aruncă în foc [Ioan 15:4-6]; deci voi rămâneţi în Mine şi Eu în voi [Ioan 15:4]”. Deci cum anume rămâne în noi şi cum anume noi rămânem în El, ne-a învăţat Domnul Însuşi zicând: „Tu, Părinte, în Mine şi Eu în Tine, şi aceştia în Mine, precum şi Eu în ei” [Ioan 7:21-26]. Şi vrând să întărească aceasta, repetă cuvântul şi zice: „Ei în Mine şi Eu în ei, precum Tu, Părinte, în Mine şi Eu În Tine” [Ioan 17:21-26], şi spre încredinţarea celor ce ascultă adaugă zicând: „Precum M-ai iubit pe Mine, i-am iubit şi Eu pe ei, şi ei au cunoscut că Tu M-ai trimis” [Ioan 17:23-25]. E aşadar evident că aşa cum Tatăl rămâne în Fiul [Ioan 14:10] şi Fiul în sânul Tatălui [Ioan 1:18], tot aşa şi cei renăscuţi prin Duhul dumnezeiesc [Ioan 3:3] şi care s-au făcut fraţi ai lui Hristos Dumnezeu prin darul Lui, şi fii ai lui Dumnezeu şi dumnezei prin înfiere [thesei] rămân prin har în Dumnezeu şi Dumnezeu în ei [1 Ioan 4:12].

[Simeon Noul Teolog, Cateheze. Scrieri II, trad. diac. Ioan Ică jr., ed. Deisis, Sibiu, 2003, pp. 184-185]

Şi acelaşi spune mai încolo, vorbind despre efectul Luminii increate asupra celui vizitat de ea:

Lumina mă îmbracă şi mă arată ca o stea şi nu poate fi cuprinsă de nimeni şi nimic. Străluceşte ca soarele şi văd cu mintea concentrată în ea toată făptura, îmi arată toate cele ce sunt în ea şi îmi porunceşte să îmi păzesc măsurile.

[Idem, p. 192]

Şi tot el, vorbind despre experienţa sa mistică:

Dar o Minte dumnezeiască grăia cu mintea mea şi mă învăţa zicând aşa: „Ai cunoscut cum te-a făcut puterea Mea cu iubire de oameni doar pentru puţină credinţă şi răbdare care a întărit iubirea ta? Iată că, fiind supus morţii, te-ai făcut nemuritor şi, fiind ţinut de stricăciune, te găseşti mai presus de ea. Locuieşti în lume, şi eşti împreună cu Mine, eşti îmbrăcat în trup şi nu eşti târât de nici una din plăcerile trupului. Eşti mic la vedere şi vezi cu mintea [noeros]. Negreşit, Eu te-am adus din nefiinţă la fiinţă”.

[Idem, p. 195]

Apoi:

Deci, atunci când va locui şi va umbla Dumnezeu în noi [2 Corinteni 6:16] şi ni Se va arăta pe Sine Însuşi nouă în chip simţit [aisthetos], atunci vom vedea în chip conştient [gnostos] şi cele din cufăr, adică tainele cele dumnezeieşti ascunse în dumnezeiasca Scriptură. […] …să ne aducem aminte numai de poruncile Mântuitorului Hristos, încă şi de nemurire, nestricăciune, slavă veşnică, viaţă veşnică, Împărăţia cerurilor, înfierea prin renaşterea Duhului Sfânt şi de faptul că ne facem dumnezei [nu prin fire ci] prin înfiere şi har [thesei kai chariti], că ne facem moştenitori ai lui Dumnezeu şi comoştenitori cu Hristos [Romani 8:17], şi împreună cu aceasta câştigăm mintea lui Hristos [1 Corinteni 2:16] şi prin ea vedem pe Dumnezeu şi pe Hristos Însuşi locuind în noi după Dumnezeirea Lui şi umblând în noi [2 Corinteni 6:16] în mod conştient [gnostos].
[…]Duh este Dumnezeu [Ioan 4:24], nevăzut, nemuritor, neapropiat, necuprins, iar El îi face pe cei născuţi în El, asemenea cu Tatăl Care i-a născut întrucât sunt percepuţi şi văzuţi numai în ce priveşte trupul, în celelalte însă sunt cunoscuţi numai de Dumnezeu şi cunosc pe Dumnezeu [Galateni 4:9], spre Care pururea doresc a privi şi de Care ard de dorinţă să fie văzuţi.

[Idem, pp. 256-257]

P.S. — Participarea la Energii nu se realizează doar după Întrupare, Înviere, Ridicare şi Cincizecime. Ci s-a realizat şi înainte de Întrupare, a se vedea cazul lui Moise care intră în Slava de foc a Domnului (Exod 19:20, 24:16-18 şi 34:5) şi a cărui faţă strălucea (Exod 34:29-35) sau al celor 70 de bătrâni care, împreună cu Moise, Aaron, Nadab şi Abihu, stau în Faţa lui Dumnezeu pe Sinai pe Care Îl văd faţă către Faţă, mănâncă şi beau şi nu li se întâmplă nimic (Exod 24:9-11).

În prealabil postat de bogdan81

Eu nu recurg la subtilitatile dvs.

Nu trebuia să faceţi precizarea. Din păcate este destul de evident.

În prealabil postat de bogdan81

Mi se pare ca faceti confuzii de termeni si totusi termenii au o mare importanta.

Cred că deja este evident cât de confuz sunteţi Dvs., dar şi prin faptul că-mi atribuiţi mie confuzii pentru că nu reduc dogmatica la „adevăruri” logice şi univoce, fără să vedeţi cât de antinomică este învăţătura creştină însăşi. Am subliniat în nenumărate rânduri pe acest sit faptul că învăţătura dogmaticii creştine nu trebuie judecată de pe poziţiile logicii formale, evidenţă care duce mereu la rezultate surprinzătoare şi antinomice. Or, Dvs. îmi faceţi o critică tocmai de pe o poziţie exclusiv logică şi nu sesizaţi cât de confuz sunteţi în faptul că nu vedeţi antinomiile dogmei, adică Adevărul supranatural, suprafiresc şi continuaţi să folosiţi termeni precum „increat” sau „creat” fără să-i gândiţi cu adevărat şi fără să fiţi atent la ce vor ei de fapt să spună. Şi, ce este de-a dreptul amuzant, este că-mi atribuiţi tocmai mie acest defect.

Apoi:

În prealabil postat de bogdan81

Eu nu am spus ca omul se depreciaza in moarte sau ca faptura nu are consistenta ontologica. Nu stiu de unde ati scos chestiile astea.

Nici nu am pretins că aţi spus. Pentru că nici n-aţi făcut-o. Pentru că nu aţi reuşit să sesizaţi implicaţiile respective. Motiv pentru care le-am adus eu în discuţie ca să vă arăt unde ajungeţi cu asemenea consideraţii, chiar dacă nu vă daţi seama. Motiv pentru care aţi şi ajuns să-mi daţi replici de genul:

În prealabil postat de bogdan81

Cred ca va pierdeti in prea multe speculatii si de aceea cadeti in confuzii.

Din fragmentele patristice pe care vi le-am pus la dispoziţie mai sus, reiese că nu mă pierd deloc în speculaţii, decât dacă nu cumva îndrăzniţi să spuneţi că înşişi Sf. Părinţi, pe ale căror învăţături le tot reproduc implicit pe forum, cu fiecare postare, sunt cei care se pierd în speculaţii şi cad în confuzii. Dar nu îndrăznesc să vă acord asemenea îndrăzneală şi prefer să văd afirmaţia de mai sus ca rod al neştiinţei — de unde pot să deduc cât de puţin aţi înţeles ce spun eu de fapt în replicile mele sau ce se afirmă de fapt în învăţăturile de credinţă. Aici semănaţi teribil cu „catalin2” şi alţi useri care îşi închipuie că învăţătura despre Treime şi Hristos, despre Fecioară şi Har ş.a.m.d. trebuie să fie „simplă” şi „fără complicaţii”. Ceea ce nu duce nicăieri decât la o pseudo-teologie proletară plină de reprezentări fantasmatice, în care se pierde cu totul acurateţea conceptului, rigoarea dogmatică şi trezvia autentică a inimii. De aici şi o grămadă de neînţelegeri şi de conflicte între credincioşi, între credincioşi şi cler şi între credincioşi şi cei de alte confesiuni sau religii. Dar mai ales, conflicte grave pe care le avem cu noi înşine fără să le ştim cauza. Pentru că nu vrem să vedem ce vrea, de fapt, teologia să ne spună.
Dacă aţi ales calea acestei „simplităţi” false — care e cu totul altceva decât simplitatea abisală a lui Hristos — mă tem că, pe mai departe, va trebui să fac economia acestei discuţii şi să vă urez succes în continuare.

În încheiere, vreau să vă mulţumesc pentru veselia pe care mi-aţi dăruit-o prin comicul involuntar al replicii:

În prealabil postat de bogdan81

Sincer, nu vreau sa va pun in dificultate. Nu aceasta a fost intentia mea cand am spus ca ipostasurile omenesti sunt create.

Nu vă sugerasem în ultimul meu mesaj să aveţi grijă la afirmaţiile tranşante? Adică, să ajungeţi să credeţi că Dvs. mă puneţi pe mine în dificultate în condiţiile în care toată teologia este o taină ameţitoare, plină de contradicţii (supra)logice, de impasuri (supra)naturale, deci în condiţiile în care teologia ne pune pe toţi în dificultate — este culmea unei umilinţe binevoitoare şi sfătoase care pendulează undeva între dificultatea în care e pusă o vitrină cu porţelanuri din Sevres de existenţa unui buldozer în Alaska şi dificultatea prin care se autoironiza acel abate francez când spunea: „În materie de umilinţă, desfid orice concurenţă!”.

Numai bine!