Citat:
În prealabil postat de costel
"Omul, ori de cate ori pacatuieste, urmareste satisfacerea unei dorinte si uneori se procopseste cu ceva. Cand fura, la avutul sau adauga avutul altuia. Cand desfraneaza, urmareste satisfacerea unei pofte trupesti. Prin minciuna, vrea sa-si apere onoarea. Pe cand atunci cand injura, nu se alege cu nimic decat cu o mare osanda".
|
Nu stiu de unde vine citatul, dar e greu de inteles aceasta. Cum adica, la toate avem o scuza, dar la injuratura nu avem fiindca... nu ne alegem cu nimic? Ce fel de "nimic"? Sa lasam "osanda", fiindca aceasta vine pentru orice pacat, nu doar pentru injuratura. Uneori mai spunem cand se strica vremea ca Dumnezeu "S-a suparat pa noi"... cand ne mai da cate un cutremur, cate o furtuna, cate o ploaie mare, cate o alunecare de teren... Sfantul Ilie cand se supara, tuna si fulgera, si unde cade traznetul se spune ca mai "omoara" cate un diavol. Ce este injuratura, daca nu o descatusare de zaduf, de suparari pe care le tot acumulezi dintr-un mediu care pare ostil, nedrept si injust in fata propriei constiinte? Cum adica "nu castigi nimic"? Eu cred ca aceasta "eliberare", tocmai ca este ceva foarte insemnat, fara de care nici Pamantul nu poate rabda, si mai da cate un cutremur sau mai erupe cate un vulcan... Nu exista notiune de "nimic" ca si valoare comparativa, ca si reper... Curentul electic este tot "nimic", dar zgaltiie teribil. Sfintele moaste pot insemna "nimic", dar sunt datatoare de mir si facatoare de minuni...
Omul nu face exceptie si simte nevoia la randul lui sa izbucneasca din cand in cand. Cum o face, aceasta este alta problema. Daca alege sa injure si sa-si manifeste ura fata de Dumnezeu sau lucruri sfinte, este foarte grav, fiindca asta chiar il osandeste. Ca si dracuiala sau cuvintele vulgare care sunt uraciune si spurcaciune la Dumnezeu.
Indelunga rabdare ne poate scuti de astfel de izbucniri, dar se intelege ca trebuie sa fii foarte induhovnicit pentru asta, iar noi... vai de zilele noastre...