[Mihailc]

Imnul ”Îngerul a strigat” înlocuiește obișnuitul axion athonit (panortodox astăzi)”Cuvine-se cu adevărat...”, de la Înviere și până la Înălțare, mai exact până la odovania Învierii Domnului, din ajunul Înălțării, când Biserica a rânduit o desfășurare liturgică aproape identică cu cea din Săptămâna Luminată.
Originea paraaxionului pascal o identificăm într-o istorisire străveche de origine apocrifă, omologată de Biserică, conform căreia îngerul care a prăvălit piatra mormântului (identificat a fi Gavriil, solul lui Dumnezeu) i-a adresat Maicii Domnului următoarele cuvinte: ”Curată Fecioară, bucură-te! Şi iarăşi zic: bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt. ”.
Imnul pascal închinat Maicii Domnului este de fapt format dintr-un stih (Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară, bucură-te! Şi iarăşi zic: bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt.) și un irmos (Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură Sioane! Iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea Celui născut al tău.), fiind la origine o piesă imnografică obișnuită a Canonului Învierii alcătuit de Sfântul Ioan Damaschin. Irmosul este compus dintr-o parafrază din proorocia lui Isaia (cap 60, verset 1 ”Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit!”) și alte parafraze, din proorocia lui Zaharia de exemplu (2:14 ”Bucură-te şi te veseleşte, fiica Sionului, căci iată Eu vin să locuiesc în mijlocul tău, zice Domnul” ) etc. , citite în tălmăcirea paulină din Evrei 12:22 (”Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească” ș.u).